* pe 9 septembrie, Biserica îi pomenește pe Sfinții Ioachim și Ana, bunicii lui Iisus Hristos * ziua lor este încărcată de semnificații pentru familie și pentru toți cei care se roagă să primească darul copiilor * în tradiția populară a rămas cunoscută drept sărbătoarea bunicilor

  A doua zi duă sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Ioachim și Ana, părinții Mariei și bunicii după trup ai lui Iisus Hristos. Sărbătoarea are o dublă semnificație: pe de o parte îi cinstește pe cei doi sfinți, văzuți ca ocrotitori ai familiei și ai celor care își doresc copii, iar pe de altă parte a rămas în tradiția populară ca zi dedicată bunicilor, părinților și rădăcinilor neamului.

 

    Viața lor, marcată de răbdare și credință, a rămas un simbol pentru toți cei care își doresc copii, iar tradițiile populare din această zi vorbesc despre recunoștință, familie și continuitatea neamului.

 

 

 

  Infertilitatea, semn de blestem sau pedeapsă

 Conform tradiției, Ioachim și Ana au trăit în Nazaretul Galileii, provenind din familii cinstite și temătoare de Dumnezeu. Timp de cinci decenii, cei doi au purtat povara nerodirii, fiind priviți cu suspiciune și durere de comunitatea din care făceau parte. În acea vreme, a nu avea copii era socotit un semn de blestem sau pedeapsă. Și totuși, în urma rugăciunilor și a postului, cei doi au primit un dar neașteptat: la bătrânețe li s-a născut o fiică, Maria, cea care avea să devină Maica Domnului. De aceea, Sfinții Ioachim și Ana sunt priviți drept ocrotitori ai familiei și ai celor care își doresc copii.

Sărbătoarea lor are o semnificație aparte: este o zi a recunoștinței față de părinți și bunici, dar și un moment în care credincioșii se roagă pentru armonie în familie, pentru copii sănătoși și pentru liniște în căsnicie. În vechime, femeile care nu aveau urmași obișnuiau să țină post și să se roage Sfinților Ioachim și Ana, cerând ajutorul lor. Gospodarii evitau munca grea, considerând că cine nu respectă această zi atrage necazuri asupra casei. Tot acum se obișnuia ca femeile să aducă la biserică fructe de toamnă – mere, pere, struguri – simboluri ale rodirii și ale binecuvântării.

În tradiția populară, această sărbătoare este și un prilej de cinstire a bunicilor. Copiii își vizitau părinții sau bunicii cu daruri simple, iar în unele sate, ziua era numită chiar „sărbătoarea părinților și a bunicilor”, un fel de comemorare a rădăcinilor și a continuității neamului.

Astăzi, cinstirea Sfinților Ioachim și Ana ne amintește nu doar de povestea nașterii Maicii Domnului, ci și de importanța răbdării, a credinței și a recunoștinței față de cei care ne-au dat viață. Este o zi în care trecutul se împletește cu prezentul, iar oamenii își întorc privirea către familie ca spre cea mai mare binecuvântare.

 

 

 

 

Maura ANGHEL