Cornel Nistorescu: Carnaval electoral cu zîmbre și sclipici

A început carnavalul electoral pînă să ajungem la pagina calendarului legal. De data aceasta trebuie să ne iasă. Frumos, legal, patriotic, cu optimism, cu încredere în viitor. Țara s-a umplut cu tablouri uriașe pe marginea șoselelor, cu Nicușor Dan tuns și fotoșopat și panonat din sărăcia lui de chiriaș la cam un sfert cît Nicolae Ciucă, gata să-ți vorbească sau să-ți întindă mîna din fotografie, cu Crin Antonescu zîmbind galeș ca un personaj care se întoarce dintr-un trecut din ce în ce mai difuz, cu „România Înainte” și „Elore, băieți”, un fel de „Crin e cu voi, dar și cu noi!”. Și cu Ponta, ieșind de prin găuri și intersecții, zîmbind viclean și ofertant, încercînd să pară mai pur ca niciodată.

Toate se derulează „În fața națiunii”, „În fața poporului”, pe ”Televiziunea poporului”, adică în jur de 0,5-1, pînă în 2% rating, poporul român fiind în mintea producătorilor cam cît un orășel de provincie, cu un pachet de ultra-mediocri trudind o biată actorie la cratiță, la supă cu panseluțe, la cartofi prăjiți sau la șaorme și prin piețe, în dorința de a etala „umanitatea din noi” care se regăsește și într-înșii, sub forma unui soi de omenie banală. Umanitatea „la mic” și „în ton minor”, pusă în slujba țării, a patriei, a destinului. Concurenții sunt atît de goi și de săraci într-ale viitorului de țară că te apucă și plînsul și somnul, deși adormitul plîngînd este numai la îndemîna copiilor.

Prefăcătoria aceasta carnavalescă și-a început revărsarea pe micile ecrane cu mega-show-ul american dîmbovenizat în care Crin Antonescu pomădat și parfumat și legat cu fundiță de sărbătoare a debutat cu vorbăria lui tip „patria glamour”, cu discursul său presărat cu petale patriotice, cu sclipici și beteală, cu figuri de stil, metafore și comparații, gata să continue încă 30 de ani în perplexitatea damelor vrăjite de cuvintele sale meșteșugite pe post de program cu fluturași și porumbei.