Cristian Matache:30 decembrie 1947, ziua când România și-a pierdut identitatea

În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, România a trăit un moment istoric decisiv, un moment care a marcat o ruptură profundă cu tradițiile sale politice, culturale și sociale, un moment în care monarhia română, simbolul modernizării și al unității naționale, a fost înlăturată printr-o lovitură de stat a regimului comunist, sprijinit de ocupația sovietică.

Această dată a fost ziua în care România și-a pierdut identitatea. Cum însă ni s-a predat la școală acest moment? Cum am ajuns ca, timp de decenii, să învățăm că actul de la 30 decembrie 1947 a reprezentat „ultima rămășiță a regimului burghez”, îndepărtată cu sânge rece de un popor care se răscoala împotriva „imperialismului burghez” și își adora în schimb „marea victorie” a revoluției comuniste? Răspunsurile la aceste întrebări sunt mult mai complexe decât simplificările din manualele de istorie impuse de regimul comunist.

Contextul loviturii de stat

În perioada de dinainte de 30 decembrie 1947, România se afla sub controlul guvernului comunist al lui Petru Groza, un guvern susținut direct de Uniunea Sovietică, care și-a consolidat puterea printr-o serie de manevre politice și legale. După al Doilea Război Mondial, România intrase într-o sferă de influență sovietică, iar autoritățile comuniste începuseră să implementeze o serie de măsuri menite să elimine orice opoziție politică și să subjuge instituțiile tradiționale ale statului român.

Deși Regele Mihai I rămăsese formal pe tron, autoritatea sa era erodată constant de către un guvern marionetă și de presiunile dinspre Moscova. În acest context, Familia Regală a fost pusă într-o poziție dificilă. În noiembrie 1947, Regele Mihai și Regina-mamă Elena au fost invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, un eveniment care ar fi trebuit să fie o simplă formalitate diplomatică. Însă, la întoarcerea lor în țară, în decembrie 1947, atmosfera a fost una rece și tensionată. Guvernul comunist le-a refuzat cererea Regelui de a se căsători cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, în ciuda faptului că această cerere era de obicei o simplă formalitate.

În noaptea de 29 decembrie 1947, Regele Mihai și Regina-mamă Elena se aflau la Castelul Foișor, la Sinaia. Aici au primit două telefoane succesive de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care le-a comunicat că Petru Groza dorea o audiență urgentă a doua zi dimineață, la ora 10, la Palatul Elisabeta din București. Aceasta nu părea a fi o întâlnire de rutină, iar atmosfera tensionată era un semn al unei schimbări iminente.

Lovitura de stat: Alungarea Regelui Mihai

Pe 30 decembrie, Regele Mihai și Regina-mamă au sosit la București și au fost întâmpinați de o garda de soldați comuniști, iar întâlnirea cu Petru Groza a avut loc într-un climat de intimidare și amenințare. Groza, susținut de Gheorghe Gheorghiu-Dej, a venit însoțit de un act de abdicare pregătit dinainte, pe care i l-a prezentat Regelui Mihai. Actul, care nu respecta procedurile legale și constituționale, prevedea că Regele „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi”, fără a consulta poporul sau a organiza un referendum, ceea ce contravenea principiilor fundamentale ale democrației.

Regele Mihai a refuzat să semneze actul de abdicare, argumentând că o astfel de schimbare ar trebui să fie hotărâtă de popor, într-un proces constituțional. În ciuda refuzului Regelui, Petru Groza a continuat să insiste, iar pentru a-l constrânge pe Rege, au fost invocate amenințări cu represalii împotriva celor 1.100 de prizonieri politici din închisorile comuniste.

În fața amenințării imediate și a presiunii fizice, Regele Mihai a semnat actul de abdicare, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea”. În acel moment, monarhia română, o instituție care fusese simbolul modernizării și al progresului național, a fost desființată.

Frauda parlamentară: Proclamarea Republicii Populare Române

Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat o adunare parlamentară în aceeași seară de 30 decembrie, care a aprobat proclamarea Republicii Populare Române. Această sesiune a Adunării Deputaților a fost organizată în mod abuziv, întrucât Parlamentul se afla în vacanță parlamentară, iar deputații nu fuseseră convocați în mod oficial. Ședința a durat doar 45 de minute, iar votul s-a făcut rapid, fără respectarea procedurilor legale. În loc de o sesiune completă și corectă, au fost invitate un număr de „tovarăși din popor”, fără drept de vot, iar cvorumul necesar pentru o hotărâre validă nu a fost atins. Astfel, proclamarea republicii a fost o simplă formalitate, una ce nu reflecta realitatea politică a momentului.

Moștenirea acestui moment istoric

În acele momente critice, România a pierdut nu doar o instituție, ci și o parte esențială a identității sale naționale. Monarhia, sub regii Carol I, Ferdinand, Carol II și Mihai I, a fost un simbol al modernizării statului român, al independenței și al progresului. De la luptele pentru independența din 1877, până la victoria în Primul Război Mondial și consolidarea statului modern în perioada interbelică, monarhia a fost o forță care a adus stabilitate și dezvoltare.

Regina Maria, Regele Carol I și Regele Ferdinand au fost figuri centrale în definirea unei Românii moderne, iar abdicarea forțată a Regelui Mihai a fost o lovitură dură la adresa unei națiuni care încă mai păstra, în adâncul său, respectul și afecțiunea față de monarhie. Totuși, regimul comunist a reușit să impună o viziune distorsionată asupra istoriei, în care monarhia era prezentată ca un vestigiu al „burgheziei reacționare”, iar actul de la 30 decembrie 1947 a fost înfățișat ca o „victorie a poporului”.

Astăzi, după decenii de tăcere și distorsionare a adevărului, mulți români au început să privească cu o nouă perspectivă evenimentele din 1947, înțelegând mai bine rolul monarhiei în istoria modernă a țării și complexitatea momentului în care România și-a pierdut o parte esențială a identității sale. Abia acum, prin revizuirea istoriei și prin înțelegerea contextului geopolitic din perioada respectivă, putem să apreciem în mod corect sacrificiul Regelui Mihai și al Familiei Regale pentru România.

Material de Cristian Matache puterea.ro