De ce nu vor fugi băncile din România, chiar dacă vor fi taxate de Guvern: în Europa a început nebunia

Pe modelul din Italia, iniţial taxa suplimentară şi care urma să fie plătită de bănci până pe 30 iunie 2024 era compusă din ecartul dintre veniturile provenite din dobânzile creditelor şi dobânzile depozitelor. Italia dorea iniţial să impoziteze 40% din acest ecart în anumite condiţii. Ulterior, taxa s-a stabilit la cel mult 0,1% din activele băncilor ponderate la risc.

În Republica Cehă, camera inferioară a parlamentului ceh a aprobat în noiembrie o taxă excepţională de 60% asupra firmelor din domeniul energiei şi al băncilor, cu scopul de a strânge 3,4 mld. dolari în acest an din profituri considerate excesive pentru a finanţa sprijinul pentru persoanele fizice şi firmele afectate de creşterea preţurilor la electricitate şi gaze. Astfel, taxa suplimentară se aplică profiturilor care depăşesc 120% din media din perioada 2018-2021 şi vine peste taxa corporate de 19% care era deja în vigoare.

În Ungaria, guvernul a modificat taxele excepţionale impuse sectoarelor cheie ale economiei printr-un decret publicat în iunie, spunând că băncile îşi pot reduce plăţile de taxe excepţionale din 2024 cu până la 50% dacă îşi măresc achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale ungare. De asemenea, băncile şi întreprinderile financiare va trebui să declare şi să plătească un impozit suplimentar pentru anii fiscali 2022 şi 2023 pe o bază de impozitare egală cu baza lor de impozitare în scopuri fiscale locale, adică dobânda primită minus dobânda plătită, plus anumite elemente suplimentare, cum ar fi venitul din investiţii, servicii, în fiecare caz pe baza lor locală de impozitare pe venit realizată în anul precedent anului fiscal, adică pe baza cifrelor pentru anul 2021 pentru întregul an în 2022. Cota suplimentară de impozitare este de 10% în 2022 şi de 8% în 2023.

În ceea ce priveşte Lituania, parlamentul a aprobat în luna mai o taxă excepţională asupra veniturilor nete din dobânzi ale industriei bancare pentru 2023 şi 2024 după o creştere bruscă a ratelor dobânzilor Băncii Centrale Europene. Taxa de 60% din venitul net din dobânzi care depăşeşte cu 50% media din ultimii patru ani este estimată să strângă 410 mil. euro pentru bugetul guvernului şi va fi folosită pentru a stimula armata.

În cazul Spaniei, guvernul intenţionează să strângă 3 mld. de euro până în 2024 din taxa excepţională asupra băncilor pe care a aprobat-o anul trecut, care impune o taxă de 4,8% asupra veniturilor lor nete din dobânzi şi a comisioanelor nete peste un prag de 800 mil. de euro.

Din punctul de vedere al Suediei, guvernul a început în ianuarie anul trecut o „taxă de risc“ pentru instituţiile cu datorii legate de operaţiunile suedeze de peste 150 mld. de coroane suedeze (14,1 mld. de dolari) pentru a consolida finanţele publice şi a crea spaţiu pentru acoperirea costurilor pe care le-ar putea provoca o criză financiară. Impozitul a fost egal cu 0,05% din pasive în 2022 şi a crescut la 0,06% în 2023. Se aşteaptă să strângă 6 mld. de coroane suedeze pe an

La polul opus, în Franţa, Preşedintele Emmanuel Macron a declarat în martie că firmele cu peste 5.000 de oameni ar trebui să împartă mai mult din profiturile lor „excepţional de mari“ cu angajaţii, în loc să răscumpere acţiuni, dar el şi ministrul de Finanţe Bruno Le Maire au exclus posibilitatea unei taxe excepţionale pentru că băncile franceze sunt supuse unei legi anti-cămătă care limitează ritmul creşterii trimestriale a preţurilor împrumuturilor. În acelaşi timp, Franţa are, de asemenea, o schemă de economii reglementată, care reprezintă puţin sub 20% din depozitele bancare, cu o rentabilitate legată de inflaţie care se ajustează mai repede decât ratele împrumuturilor.

Din perspectiva Germaniei, pentru unele dintre cele mai mari bănci din Germania, venitul net din dobânzi a crescut între 50% şi 70% de la minimele din epoca pandemiei, dar o taxă excepţională nu a fost un subiect de discuţie în cadrul ministrului de finanţe pro-business Christian Lindner.

În Marea Britanie nu s-a introdus o taxă excepţională bancară, dar din 2011 s-a perceput o taxă bancară introdusă ca răspuns la criza financiară, care se aplică activelor din bilanţul global ale băncilor britanice, precum şi activelor aparţinând operaţiunilor britanice ale băncilor străine.