Europa revine la recrutare. Modelul scandinav ar fi soluția

Evoluția scenariilor internaționale duce în Europa la o percepție reînnoită a riscului unui posibil conflict convențional prelungit.

Războiul aflat în desfășurare în Ucraina, printre numeroasele lecții oferite, a evidențiat dramatic importanța continuă a dimensiunii cantitative în operațiile militare, un factor numeric care poate fi înlocuit doar parțial de superioritatea tehnologică, reală sau presupusă.

Aceste considerații dau naștere unei ample dezbateri pe continent cu privire la relevanța reînnoită a recrutării obligatorii (abandonată sau suspendată aproape peste tot după încheierea Războiului Rece), ca singur instrument capabil să garanteze armatelor o consistenţă numerică adecvată noilor ameninţări, asigurând existenţa unei mari rezerve de mobilizare instruite.

Alături de aceste motive externe legate de criza internațională, dezbaterea este alimentată în multe țări și de cauze endogene, în general legate de "declinul vocațiilor", adică de dificultatea crescândă întâmpinată de multe forțe armate profesionale în găsirea unui număr suficient de voluntari pentru a fi înrolați, ceea ce duce la subalimentarea cronică a unităților active și lipsuri grave în mai multe roluri cheie.

În unele națiuni europene, reducerea de personal astfel generată devine gravă, datorită nu numai tensiunilor cu Rusia și riscului unei confruntări militare directe cu Moscova, dar și problemelor sociologice, economice și politice mai complexe.

În majoritatea cazurilor, ipotezele studiate privind repunerea în aplicare a proiectului care animă dezbaterea nu par însă să privească o simplă revenire la serviciul generalizat al trecutului, care era menit să dea viață armatelor de masă compuse aproape exclusiv din conscriși, dar ar propune forme inovatoare și conscriere obligatorie selectivă, menite să integreze și să susțină forțele profesionale actuale cu componentă de sprijin și rezervă, care să fie mobilizate în caz de nevoie.

În esență, ceea ce este necesar în multe țări pare a fi un serviciu capabil să furnizeze Forțelor Armate personal care să fie repartizat unor sarcini de linie a doua care să fie activat în caz de criză sau urgență, sarcini asemănătoare cu cele încredințate în armatele anglo-saxone componentelor profesioniste de rezervă voluntare, precum Garda Națională a SUA, Armata Teritorială Britanică sau formațiuni similare canadiene și australiene.

Printre mulți observatori, există așadar un interes din ce în ce mai mare pentru modelele de conscriere obligatorie care au rămas în vigoare, în diferite forme și articulații, chiar și în perioada post-război rece, cu referire în special la „modelul scandinav”, sistem care s-a dovedit capabil să dea viață unor instrumente militare flexibile, capabile să evolueze rapid pentru a face față condițiilor geopolitice în schimbare.

Dintre cele patru țări scandinave, trei, Suedia, Norvegia și Danemarca, au forțe armate formate în mare parte din profesioniști și voluntari de lungă durată și au adoptat soluții care sunt într-un fel similare. Ele prezintă deci un interes deosebit, prezentând caracteristici care ar putea fi transmise și adoptate, cu specificul necesar, în alte națiuni.

Finlanda, însă, nu se încadrează în analiză datorită formei particulare a modelului său de apărare, bazat pe un sistem general de conscriere. Toți cetățenii de sex masculin cu vârsta de peste 18 ani sunt de fapt chemați să efectueze, dacă au capacitatea fizică, serviciul militar obligatoriu de durată variabilă de 165, 255 sau 347 de zile, la care se adaugă, în anii următori, câteva scurte chemări menite să verifice eficacitatea procedurilor de mobilizare și să actualizeze noțiunile învățate anterior.

Durata serviciului inițial depinde de misiunea atribuită și de aptitudinea persoanei de a îndeplini sarcini de comandă și de a urma pregătirea specifică pentru ofițeri sau subofițeri. În fiecare an, sunt înscriși aproximativ 27.000 de recruți finlandezi, ceea ce corespunde la 80% din fiecare clasă de recrutare masculină, unul dintre cele mai mari procente din lume. Așa cum sa întâmplat în armatele de masă ale Războiului Rece, aceste cifre corespund unei plăți substanțial simbolice pentru conscriși, de câțiva euro pe zi.

Un serviciu limitat și selectiv. Să depășim vechile stereotipuri despre serviciul militar obligatoriu