Hristina, Sfânta care a dărâmat idolii din aur ai tatălui său și i-a împărțit la săraci

Pe 24 iulie, Biserica Ortodoxă a cinstit-o pe Sfânta Muceniță Hristina, o tânără fecioară din Tir (Fenicia), care a trăit în timpul împăratului roman Septimiu Sever (193–211). Deși fiică a dregătorului păgân Urban, Hristina a ales să nu se supună credinței tatălui său, ci să Îl urmeze pe Hristos – cu prețul vieții.

Tatăl ei a încercat s-o "protejeze" de influențele lumii închizând-o într-un turn înalt, unde se aflau idoli din aur și argint. Acolo însă, în loc să devină o preoteasă a zeilor falși, Hristina a primit lumina credinței creștine și a hotărât să distrugă idolii și să ofere averea acestora săracilor. Fapta ei a fost un act de sfidare directă la adresa ordinii impuse de părintele ei, dar și un gest profetic de credință și jertfă.

Tortura n-a biruit credința
Pentru gestul ei, Sfânta Hristina a fost supusă la chinuri cumplite: biciuire, înfometare, izolare. Tatăl său a aruncat-o chiar și în mare, însă Dumnezeu a salvat-o în chip minunat, readucând-o la mal nevătămată.

Într-o întorsătură divină, Urban a murit în acea noapte, iar locul lui a fost luat de un alt prigonitor, Dion, care a continuat suferințele Sfintei. Sfârșitul ei pământesc a venit ca o cunună mucenicească, căci Hristina a rămas statornică în credință până la capăt.

Pilda Sfintei Hristina este una a răzvrătirii sfinte împotriva nedreptății, idolatriei și compromisului spiritual. Într-o lume în care valorile sunt relativizate, iar credința e adesea marginalizată, exemplul acestei tinere ne aduce aminte că adevărul merită apărat cu orice preț – chiar și cu prețul vieții.