Cum se explică faptul că generațiile de azi sunt mai înalte decât cele din trecut?

Înălțimea este una dintre cele mai vizibile trăsături ale fizicului uman, adesea asociată cu percepții estetice și sociale. Deși genetica joacă un rol important, dezvoltarea staturii este puternic influențată de factori precum nutriția, sănătatea din copilărie, stresul cronic și condițiile generale de trai.

Creșterea nu este un proces constant, ci are o structură precisă, marcată de o serie de momente cheie. În afara perioadei intrauterine, ritmul cel mai intens de creștere are loc în primii ani de viață, când organismul copilului se dezvoltă rapid. Până la vârsta de 2 ani, bebelușii par să „explodeze” în înălțime, un ritm care încetinește treptat în copilăria timpurie. Apoi, corpul se pregătește pentru o a doua creștere accelerată majoră, pubertatea. În medie, fetele încep acest proces în jurul vârstei de 10 ani, iar băieții, ceva mai târziu, la 12 ani. Vârful de creștere apare, de regulă, la 11-12 ani pentru fete și la 13-14 ani pentru băieți. După acest moment de vârf, ritmul scade treptat până la zero, în jurul vârstei de 15-16 ani la fete și 18-19 ani la băieți. În unele cazuri, băieții pot continua să mai crească ușor și după 19 ani, dar aceste variații sunt minime și mai puțin studiate. Este esențial de știut că aceste etape sunt deosebit de sensibile în dezvoltarea copiilor. Cu alte cuvinte, înălțimea nu ține doar de gene, ci și de grija pe care o primim în anii decisivi ai copilăriei.

Bărbații sunt, în general, mai înalți decât femeile. Această diferență biologică se datorează în principal ritmului și duratei diferite a pubertății. La fete, pubertatea începe mai devreme și se încheie mai repede, deoarece estrogenul grăbește închiderea cartilajelor de creștere. La băieți, testosteronul prelungește perioada de creștere și stimulează mai puternic dezvoltarea oaselor lungi, ceea ce duce la o statură medie mai mare.  

În ultimii 2000 de ani înălțimea medie a populației globale a oscilat constant în jurul valorii de 170 de cm. Modificările în schimb au apărut o dată cu debutul modernității, care au venit la pachet cu o serie de schimbări sociale ce au influențat stilul de viață al populației, modificări care s-au reflectat și în înălțimea medie a populației. Acest fenomen este strâns legat de îmbunătățirea condițiilor de sănătate și alimentație, în special după începutul epocii moderne. Oamenii de astăzi sunt mai înalți, în medie, decât erau strămoșii lor acum 100 de ani. Acest lucru este valabil pentru fiecare țară din lume. Factori precum malnutriția, stresul cronic sau lipsa îngrijirii afectează în mod negativ dezvoltarea fizică. 

Înălțimea medie a unei populații este influențată de calitatea proteinelor consumate. Țările în care alimentația este bogată în proteine provenite din carne, produse lactate, ouă și pește tind să aibă locuitori mai înalți. În schimb, acolo unde sursa principală de proteine o constituie cerealele, statura medie este mai redusă. Astfel, societățile cu un număr ridicat de bovine pe persoană și un consum semnificativ de lactate se remarcă printr-o speranță de viață mai mare și o înălțime medie superioară. Din perspectivă istorică, această tendință a fost vizibilă în Statele Unite, Argentina, Noua Zeelandă și Australia, în prima parte a secolului al XIX-lea.

În perioadele cu dificultăți economice, generațiile ce cresc în condiții de restricții și dificultăți au tendința de a avea înălțimi medii mai reduse, comparativ cu generațiile ce se nasc în perioadele de prosperitate economică.

Un raport UNICEF din anul 2004 privind efectele malnutriției în Coreea de Nord, cauzate de „foametea succesivă”, a constatat că bărbații tineri adulți sunt mai scunzi. În schimb, sud-coreenii, hrăniți cu o dietă tot mai influențată de obiceiurile occidentale și fără a experimenta lipsuri majore, au înregistrat creșteri mai consistente în înălțime.

Diferențele devin evidente atunci când se compară grupuri de vârstă. Pentru coreenii trecuți de 40 de ani, crescuți într-o perioadă în care condițiile economice din Nord și Sud erau relativ similare, diferențele de înălțime sunt minime. Însă cele mai mari contraste apar în rândul generației care a crescut în mijlocul anilor ’90, când Coreea de Nord a fost afectată de o foamete severă, soldată cu milioane de victime. Sud-coreenii din această generație au, în medie, o înălțime cu aproximativ 12 centimetri mai mare decât cea a nord-coreenilor.

În prezent, diferențele de înălțime între generațiile născute după anul 2000 în cele două state sunt mai reduse comparativ cu cele observate în rândul celor născuți în anii ’90, ceea ce sugerează o îmbunătățire semnificativă a nivelului de trai și a aportului nutrițional în Coreea de Nord în ultimele două decenii.

Interesant este că înălțimea poate fi legată și de riscul pentru anumite boli. Studiile arată că persoanele mai scunde tind să aibă o tensiune arterială mai mică și un risc mai redus de cancer. Cercetători de la Universitatea din Hawaii au identificat o legătură între statura mică și o variantă genetică asociată cu o speranță de viață mai mare. De asemenea, statura redusă pare să protejeze, într-o anumită măsură, împotriva insuficienței venoase.

Pe de altă parte, înălțimea mai mare a fost asociată cu o sănătate cardiovasculară mai bună, dar și cu un risc crescut de cancer. Există și cercetări care sugerează o posibilă legătură între înălțime și riscul de Alzheimer, deși mecanismele biologice exacte rămân încă sub investigație.

Înălțimea poate fi și un indicator al statului social, numeroase studii în psihologie au identificat o corelație între înălțime și succesul profesional, arătând că, în medie, persoanele mai înalte tind să ocupe poziții mai înalte în ierarhiile sociale și profesionale. Această asociere se explică și prin faptul că înălțimea reflectă în mare măsură condițiile de sănătate, nutriție și acces la resurse în copilărie, care influențează atât dezvoltarea fizică, cât și oportunitățile educaționale și de carieră.

Tot cercetările din psihologia evoluționistă au arătat că, în multe culturi, femeile preferă parteneri mai înalți, ceea ce a contribuit totodată pe termen lung la perpetuarea diferențelor de înălțime între sexe prin selecție sexuală.

Uniunea Europeană înregistrează cele mai mari valori ale înălțimii medii la tineri din lume, aspect ce reflectă legătura directă dintre dezvoltarea fizică, calitatea vieții și starea generală de sănătate.

În cadrul Uniunii Europene, Țările de Jos se remarcă prin cei mai înalți tineri, cu o medie de 177,1 cm, nu doar la nivel european, ci și mondial. La polul opus, tinerii din Cipru au o înălțime medie de 166,6 cm, situându-se astfel pe ultima poziție în interiorul blocului comunitar. România ocupă locul 20 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Un aspect interesant remarcat de cercetători este stagnarea recentă a creșterii înălțimii medii în Țările de Jos. Această tendință este explicată prin atingerea unui plafon biologic maxim, dar și prin ipoteze privind scăderea consumului de lapte în primii ani de viață, un element considerat esențial în dezvoltarea fizică timpurie.

Înălțimea medie estimată a tinerilor de 19 ani în anul 2019 la nivelul Uniunii Europene. Sursa datelor: NCD RisC

În România, conform datelor furnizate de NCD RisC (Human Height), înălțimea medie a crescut constant de-a lungul ultimelor două secole. Dacă persoanele născute în anul 1896 aveau, în medie, 163,8 cm în cazul bărbaților și 151,1 cm în cazul femeilor, generațiile născute în anii ’80 au atins valori maxime de 175,3 cm pentru bărbați și 162,8 cm pentru femei, ceea ce reprezintă o creștere totală de 11,6 cm. Totuși, condițiile de viață dificile din ultimul deceniu al regimului comunist, precum și tranziția economică și socială din anii ’90, au influențat negativ dezvoltarea fizică, determinând o ușoară scădere, de sub un centimetru, a înălțimii medii în rândul generațiilor născute în acea perioadă.

Înălțimea medie a femeilor și a bărbaților în România în funcție de anul nașterii în intervalul cronologic 1896-1996. Sursa datelor: NCD RisC, Human Height (2017)

În anul 2019, tinerii de 19 ani din România atingeau o înălțime medie estimată de 171,2 cm, cu o diferență semnificativă între sexe: 177,8 cm pentru băieți și 164,5 cm pentru fete, rezultând un decalaj de 13,3 cm. La nivel global, România se situa pe locul 43 în clasamentul celor mai înalți tineri din lume, dintr-un total de 201 de țări și teritorii autonome.

În final, înălțimea nu este doar rezultatul moștenirii genetice, ci și o reflectare fidelă a condițiilor de viață și a grijii primite în primii ani ai copilăriei. Privită din această perspectivă, ea devine un indicator tăcut al nivelului de dezvoltare socială și economică dintr-o societate.