Vârsta la care corpul începe să se degradeze brusc și ireversibil

 * după vârsta de 50 de ani, corpul uman intră într-o etapă critică, în care ritmul de îmbătrânire se accelerează vizibil * organele încep să se deterioreze sistemic, iar riscul de boli cronice crește exponențial, arată cel mai amplu studiu proteomic publicat în Cell

Corpul uman nu se degradează uniform de-a lungul vieții. Deși semnele vizibile ale îmbătrânirii apar treptat, în realitate, există un moment precis în care procesul biologic se accelerează, iar țesuturile încep să cedeze într-un ritm mult mai alert decât înainte. Cercetătorii au identificat acest punct de cotitură în jurul vârstei de 50 de ani – o linie invizibilă după care organele intră într-un declin sistemic greu de stopat.

Studiul, realizat de o echipă internațională și publicat în prestigioasa revistă Cell, a analizat mostre de țesut din șapte mari sisteme ale corpului uman – de la inimă și plămâni, până la ficat, splină, pancreas și țesuturi musculare. Probele au fost prelevate de la 76 de persoane cu vârste între 14 și 68 de ani, toate decedate în urma unor traumatisme acute, ceea ce a permis obținerea unor rezultate neafectate de boli cronice avansate.

Rezultatele sunt greu de ignorat: între 45 și 55 de ani, proteinele responsabile de integritatea celulară încep să se modifice abrupt, semnalând o îmbătrânire accelerată în special la nivelul sistemului vascular. Aorta, una dintre cele mai importante artere din corp, este prima care suferă transformări majore, pierzându-și elasticitatea și devenind predispusă la inflamații și calcificări. Pancreasul, la rândul său, își reduce eficiența metabolică, iar splina indică un declin al funcției imunitare. Ficatul prezintă semne de fibroză incipientă, iar expresia unor proteine asociate cu steatoza hepatică sau chiar formarea de tumori hepatice crește cu fiecare an după această vârstă.

Cercetătorii au mers mai departe și au testat una dintre proteinele asociate cu îmbătrânirea accelerată, izolată din aorta umană, pe șoareci tineri. După injectarea substanței, rozătoarele au prezentat o scădere vizibilă a forței fizice, a echilibrului și a capacității de coordonare. Totodată, s-au activat markerii specifici îmbătrânirii vasculare – confirmând ipoteza că această proteină joacă un rol declanșator în degradarea sistemică.

Studiul vine să completeze alte cercetări anterioare, care semnalau existența mai multor praguri de accelerare a îmbătrânirii în jurul vârstelor de 44 și 60 de ani. Noutatea absolută adusă de această lucrare este identificarea unei vârste medii – 50 de ani – ca punct critic în declinul biologic uman, cu impact asupra tuturor sistemelor majore ale corpului.

Echipa de cercetători lucrează acum la un atlas proteomic extins, care să urmărească timp de cinci decenii modul în care proteinele organelor se modifică odată cu vârsta. Obiectivul este ambițios: dezvoltarea unor intervenții medicale personalizate, capabile nu doar să amâne declinul, ci să intervină punctual, acolo unde riscul este iminent.

Această cercetare oferă o nouă înțelegere asupra modului în care îmbătrânim – nu lent și constant, ci în salturi bruște și radicale. Deși procesul nu poate fi oprit, el poate fi anticipat și, în anumite condiții, încetinit. Strategii precum optimizarea nutriției, activitatea fizică moderată, reglarea somnului și reducerea stresului sistemic rămân, deocamdată, singurele bariere reale împotriva accelerării ireversibile a îmbătrânirii.

Nicoleta ZANCU