Intestinul, al doilea creier?

Suntem convinsi ca centrul de comanda al organismului nostru se afla la nivelul creierului, ca reteaua neuronala de acolo stie tot si controleaza fiecare dintre miliardele de reactii care au loc la nivelul corpului uman. Mintea noastra poate influenta pozitiv functionarea organelor, asa cum gandurile negative, stresul, situatiile care ne afecteaza negativ psihicul se reflecta in tot organismul.

V-ati gandit insa ca aceste influente pot actiona si in sens invers – de la organe catre creier, ca poate mai exista la nivelul organismului uman un al doilea creier? Daca ati simtit „fluturii” din stomac dinainte de o intalnire, chinurile gastrice ce preced examenele grele sau balonarile care apar in situatiile de stres extrem, atunci ati vazut deja in actiune cel de-al doilea creier pe care-l detineti.

Sistemul nervos de la nivelul intestinului (enteric) este denumit popular „al doilea creier”. Aceasta retea complexa de peste 100 de milioane de neuroni lucreaza independent de vreo comanda de la nivelul creierului. E ca si cum creierul ar fi avut nevoie sa externalizeze unele dintre functiile sale si si-a construit o filiala de-a lungul tubului digestiv. Sistemul nervos enteric controleaza aparatul digestiv folosind aceleasi componente ca si creierul – neuroni, neurotransmitatori si proteine.

O analiza mai profunda a acestei mase neuronale a aratat ca aceasta nu se ocupa doar de procesele de digestie. Acest mic creier, in conexiune cu cel mare, determina partial starea noastra mentala si joaca un rol important in evolutia anumitor afectiuni. Reteaua neuronala enterala nu ne ajuta totusi in procesele de gandire… religia, filosofia si poeziile fiind lasate creierului.

Multitudinea de neuroni de la nivelul sistemului nervos enteral ne ajuta sa „simtim” lumea interioara a tubului digestiv si continutul acestuia. Multe dintre aceste fibre neuronale au rol in procesul digestiei. Scindarea alimentelor, absorbtia nutrientilor si eliminarea rezidurilor necesita procese chimice, mecanice si contractii musculare care sa ajute la transportul alimentelor.

Echipat cu propriile reflexe si simturi, cel de-al doilea creier poate controla comportamentul tubului digestiv independent de creier. Cu alte cuvinte, creierul din cap nu are nevoie sa-si „murdareasca mainile” si cu treaba neplacuta a digestiei, care este delegata neuronilor enterali.

In timp ce pentru restul organelor circulatia informatiilor se face de la creier catre periferie, 90% dintre fibrele principalului nerv visceral – nervul vag – poarta informatii de la intestin la creier si nu invers. Cu siguranta ca o parte din aceasta informatie este neplacuta.

Asadar, dati o mai mare atentie alimentatiei intrucat aceasta ar putea sa ne influenteze mai mult decat am fi crezut!

De asemenea, neuronii de la nivelul intestinului influenteaza, probabil, si o mare parte dintre emotiile noastre. Fluturii din stomac ce apar ca raspuns la un stres sunt doar un exemplu. Astfel, se pare ca starea noastra de zi cu zi poate fi influentata de mesaje care vin de la nivel intestinal. De exemplu, stimularea electrica a nervului vag – un tratament folositor pentru depresie – poate imita aceste semnale.

Trebuie sa luam in calcul si faptul ca unele tratamente pentru depresie ce au ca tinta creierul pot afecta, fara intentie, intestinul.

Sistemul nervos enteral foloseste peste 30 de neurotransmitatori, la fel ca si creierul, 95% din serotonina din organism fiind localizata la nivelul intestinului. Studii recente au aratat ca serotonina de la nivel intestinal ar putea juca un rol in afectiuni cu care nu s-ar fi crezut ca ar putea avea vreo legatura: un studiu publicat la inceputul acestui an a aratat ca un medicament care inhiba eliberarea serotoninei la nivel intestinal contracareaza distrugerea osoasa din osteoporoza la rozatoare. De asemenea, serotonina de la nivel intestinal ar putea avea un rol si in autism.

Totusi, ce rol au acesti neurotransmitatori din intestin?

In creier, dopamina, unul dintre neurotransmitatori, este o molecula asociata cu placerea si sistemul de recompensa. Actioneaza si in intestin, transmitand mesaje intre neuronii care coordoneaza contractia muschilor din colon, de exemplu. Mesaje transmite si serotonina – „hormonul fericirii” – molecula implicata in prevenirea depresiei si in reglarea somnului, apetitului si a temperaturii corporale. Dar influenta sa trece mult mai departe. Serotonina produsa la nivel intestinal trece in sange, fiind implicata in repararea celulara la nivelul ficatului si plamanilor. Este, de asemenea, implicata in dezvoltarea inimii, precum si in reglarea densitatii osoase.

 Sursa - www.https://zeolitspectrum.ro