Minuni ale planetei care se ascund sub oceane

 În pofida faptului că acoperă două treimi din suprafața planetei, oceanele rămân mari necunoscute. De fapt, la acest moment știm mai multe despre Lună decât despre tărâmurile acoperite de aceste mari întinderi de apă.

O situație paradoxală, având în vedere că oceanele sunt esențiale pentru dezvoltarea vieții. Oceanul planetar este responsabil pentru generarea celei mai mari părți a oxigenului (din plancton), pentru reglarea climatului global și pentru absorbția emisiilor de carbon.

Și, în plus, oceanele sunt pline de mistere și minuni ce așteaptă să fie descoperite, începând cu acestea:

Aceste insule, situate la est de Madagascar, sunt impresionante prin verdele luxuriant care le acoperă suprafața. Udate de Oceanul Indian, nuanțele diferite de albastru colorează o coastă paradisiacă, deși cea mai interesantă parte se observă din aer. 

Doar de la înălțime poate fi observat acest fenomen unic: cataractele submarine care, în realitate, nu există. Cum este posibil așa ceva?

Este vorba de o iluzie optică cauzată de aleurit (pietriș, argilă și sedimente de nisip). Aceste depozite cad în abisul oceanului, împinse de curenții marini, dând naștere imaginii unei false cascade subacvatice.

De-a lungul întregii planete există mai multe tipuri de curenți oceanici care conectează diverse zone climatice și influențează temperatura de la suprafața Pământului.

Cel mai intens curent este Curentul Antarctic Circumpolar, singurul care leagă oceanele Atlantic, Indian și Pacific.

De-a lungul parcursului său, în sensul acelor de ceasornic, transportă o mulțime de nutrimente valoroase atât pentru animale, cât și pentru plante și fertilizează bazinele oceanice pe măsură ce le traversează.

Cel mai mare dolină din lume se află în Belize, în America Centrală. Pentru a înțelege acest fenomen, trebuie să călătorim în timp 12.000 de ani. 

Pe atunci, Marea Caraibilor era plină de peșteri marine. La sfârșitul Epocii de Gheață, nivelul mării a crescut și presiunea a rupt plafonul acestor cavități, lăsând în urmă o gaură mare.

Gaura are trei sute de metri lățime și mai mult de o sută de metri adâncime și ascunde minuni precum „Catedrala”, o formațiune de stalactite care se află pe fundul apei.

Tonul negricios este rezultatul sulfurii de hidrogen care plutește în apă, fapt ce reduce drastic cantitatea de oxigen, astfel încât explorarea misterelor sale devine complicată.

În prezent, un grup de oameni de știință conduși de nepotul lui Jacques-Yives Cousteau încearcă să creeze o hartă 3D a dolinei utilizând submarine de înaltă tehnologie.

Jökulsárlón este cel mai mare lac glaciar din Islanda și al doilea cel mai adânc din țară, măsurând 200 de metri de la fund până la suprafață.

Ceea ce iese în evidență cu privire la acest lac este multitudinea de aisberguri care plutesc pe apele sale, care ajung în acest loc detașându-se de ghețarul Breiðamerkurjökull.

Nu numai aisbergurile fac din acest lac un loc special, ci și formele de viață care se ascund printre ele, cum ar fi focile și păsările marine skua.

Navigarea printre aceste mase de gheață a devenit una dintre cele mai căutate atracții din țara de gheață și foc.

Considerată cea mai mare vietate de pe planetă, Marea Barieră de Corali se întinde pe 2.600 de kilometri de-a lungul coastei australiene.

Constă, de fapt, din sute de colonii de corali acumulate de-a lungul mileniilor, creând un ecosistem natural unic, ce face posibilă una dintre cele mai mari biodiversități din lume.

Aici trăiesc specii precum balenele cu cocoașă, crocodilii, broaștele țestoase, rechinii, șerpii de mare și animale curioase precum delfinul roz sau dugongul.

Însă poluarea, dezvoltarea coastei și pescuitul ilegal distrug ecosistemul. Guvernul australian a anunțat cea de-a treia operațiune de curățare a Barierei și nevoia urgentă de a acționa la nivel global înainte ca această bijuterie naturală să dispară.

În arhipelagul Bahamas există o insulă care acționează ca o răscruce naturală între Marea Caraibilor și Oceanul Atlantic: Eleuthera.

Lungimea sa de 180 de kilometri acționează ca o barieră naturală între cele două mări, dând naștere unui fenomen plin de contraste. Apele întunecate ale oceanului se ciocnesc de o mare cristalină.

Linia de demarcație se deschide într-un punct îngust. Acolo se ridică așa-numitul Pod al Ferestrei de Sticlă, care leagă ambele părți ale insulei.

Cu ani în urmă, o formațiune de rocă acționa ca un pod natural, dar valurile puternice, ciocnirea dintre cele două mări și uraganele au sfârșit prin a-l prăbuși.

Este Vârful Everest cel mai înalt din lume? Depinde de modul în care calculăm. Dacă măsurăm altitudinea de la nivelul mării, câștigătorul este vârful din Himalaya.

În schimb, dacă luăm în calcul înălțimea totală a muntelui, de la baza sa, Mauna Kea este de neegalat. Această formațiune situată în Hawaii are 10.000 de metri înălțime, deși poate fi văzută doar o porțiune de 4.500 de metri.

Restul se află sub apele Oceanului Pacific, cu baza situată în Groapa Marianelor.

Mauna Kea nu este doar un munte, ci și un vulcan și, deși nu a erupt de mii de ani, există întotdeauna posibilitatea ca acesta să crească în mărime datorită activității geotermale.