Un bărbat din Connecticut care a fost ținut captiv mai bine 20 de ani de mama sa vitregă a reușit să evadeze după ce a provocat un incendiu în casă. El a folosit niște hârtie de imprimantă drept combustibil și un dezinfectant de mâini ca sursă de aprindere. Avea și o brichetă.

Pe 17 februarie, echipele de urgență au fost chemate să intervină la un incendiu izbucnit într-o locuință din Waterbury, Connecticut, potrivit poliției locale. La fața locului, au găsit o femeie și pe fiul ei vitreg, un bărbat de 32 de ani. Femeia, identificată de poliție ca fiind Kimberly Sullivan, reușise să iasă în siguranță, însă bărbatul, afectat de inhalarea fumului și expunerea la flăcări, avea nevoie de ajutor.

Curând avea să mărturisească poliției că el fusese cel care declanșase incendiul intenționat. Bărbatul a încercat astfel să scape de coșmarul prin care trecea de ani de zile.

Zilnic primea de mâncare doar două sandvișuri
După aproape două decenii ținut în captivitate de mama sa vitregă, își dorea libertatea, le-a spus el anchetatorilor. Viața lui a fost marcată de „captivitate, abuz și înfometare”. Ușa lui fusese asigurată pe ambele părți cu placaj și un lacăt. Bărbatul avea să mărturisească mai târziu că acestea fuseseră montate pentru a-l împiedica să iasă afară. Ani de zile, singura hrană pe care o primea zilnic consta în două sandvișuri – fie cu ou sau salată de ton, fie cu unt de arahide – și o cantitate mică de apă. Trăia în spațiul de depozitare unde fusese închis.

„În 33 de ani de activitate în forțele de ordine, acesta este cel mai îngrozitor tratament aplicat unei ființe umane pe care l-am întâlnit vreodată”, a declarat șeful poliției din Waterbury, Fred Spagnolo, într-o conferință de presă.

„Este foarte greu de vorbit despre acest caz”, a adăugat el, subliniind că i se pare de neconceput ca cineva să fie tratat astfel de un membru al familiei, de un părinte sau de un tutore.

Mama vitregă a tânărului a fost arestată
Kimberly Sullivan, în vârstă de 56 de ani, a fost arestată miercuri și este acuzată de agresiune, răpire și cruzime, conform poliției. Avocatul ei susține că acuzațiile sunt „absolut neadevărate”.

„El nu a fost încuiat într-o cameră. Ea nu l-a reținut în niciun fel. I-a oferit hrană. I-a oferit adăpost. Este complet șocată de aceste acuzații”, a declarat avocatul Ioannis Kaloidis.

Din documentele anchetei reiese că totul ar fi început cu aproximativ două decenii în urmă. Nimic nu părea să indice altceva decât o copilărie obișnuită. Bărbatul își amintește că în copilărie îi era foame și obișnuia să iasă noaptea din cameră pentru a căuta mâncare și apă. În clasa a patra, a început să ceară mâncare altor oameni, să o fure sau să o caute în coșurile de gunoi.

După ce familia i-a descoperit ambalajele de mâncare, a început să fie încuiat în cameră. În cele din urmă, mama vitregă l-a retras definitiv de la școală și i-a permis să iasă din cameră doar pentru a face treburi casnice, potrivit declarațiilor pe care bărbatul le-a oferit poliției.

Aceasta devenise rutina sa „aproape în fiecare zi”, conform documentului de anchetă.

„Am fost ținut ascuns toată viața mea”
Bărbatul a mărturisit că nu avea voie să aibă prieteni și că singura zi în care i se permitea să se distreze era de Halloween. Ultima dată când a mers la colindat avea 12 ani și s-a costumat în pompier. Surorile lui vitrege aveau prieteni, dar aceștia nu aveau voie să vină la ei acasă.

„Am fost ținut ascuns toată viața mea”, a spus el polițiștilor.

Școala băiatului a raportat cazul la Departamentul pentru Protecția Copilului, iar când era în clasa a patra, asistenții sociali au făcut două vizite la domiciliu pentru a verifica situația. Însă Sullivan l-ar fi obligat pe băiat să spună că totul este în regulă, potrivit declarațiilor sale. În 2004, el a fost oficial retras din sistemul public de învățământ din Waterbury.

Poliția a vizitat casa de două ori în acel an. Prima vizită a avut loc la cererea departamentului, după ce mai mulți copii care îl cunoșteau pe băiat au semnalat că nu l-au mai văzut. Vizitele oamenilor legii au avut loc pe 1 aprilie și 18 aprilie 2004.

Ofițerii de atunci au discutat cu băiatul și nu au observat nimic care să sugereze că s-ar fi petrecut ceva neobișnuit în locuință, au explicat oamenii legii.

Primar: Cazul pur și simplu a fost uitat și nimeni nu a mai luat nicio măsură
„Am trimis un ofițer să viziteze locuința. A discutat cu copilul și a raportat că totul era în regulă. După aceea, cazul pur și simplu a fost uitat și nimeni nu a mai luat nicio măsură”, a declarat primarul orașului Waterbury, Paul K. Pernerewski, pentru CNN.

Departamentul pentru Protecția Copilului din Connecticut a declarat că este „șocat și întristat pentru victimă și pentru condițiile inimaginabile pe care le-a îndurat”, lăudând „forța și reziliența sa incredibilă.”

Instituția a precizat că a verificat atent bazele sale de date și nu a găsit nicio înregistrare legată de familie.

„Conform reglementărilor statului, trebuie menționat că rapoartele privind neglijența și abuzul care au fost investigate, dar nu confirmate, sunt șterse la cinci ani după încheierea investigației, cu condiția să nu existe alte rapoarte confirmate”, a transmis Departamentul pentru Protecția Copilului din Connecticut.