10 mistere ale creierului uman și indicii despre puterea minții

 Te-ai întrebat vreodată ce ai putea realiza dacă ți-ai folosi puterea minții la potențial maxim? O bună parte a lucrurilor pe care nu le înțelegem se află chiar în mintea noastră.

Creierul este un organ uimitor, dar e la fel de misterios precum problemele fundamentale legate de viață și moarte, conștiință sau somn. Puterea minții, atunci când este dezvoltată prin exerciții și exploatată conștient, este cel mai important atu al unui om.

În acest articol îți prezentăm câteva lucruri pe care le știm și pe care nu le știm despre creierul nostru.

Iată prima informație legată de puterea minții. Când te trezești dimineața, s-ar putea să percepi că Soarele tocmai răsare, să auzi câteva păsări ciripind, și poate chiar să simți un puseu de fericire când aerul proaspăt al dimineții îți lovește fața. ni se par interesante.

Cu alte cuvinte, ești o ființă conștientă. Acest subiect complex încurcă savanții încă din antichitate. Abia recent cercetătorii care studiază creierul au început să considere conștiința ca fiind un subiect demn de toată atenția.

Cel mai greu a fost să se explice felul în care procesele din creier dau naștere experiențelor subiective. Până acum, savanții au reușit să dezvolte o listă lungă cu întrebări și prea puține răspunsuri.

Viața veșnică este o imposibilitate, dar un domeniu de pionierat – numit „criogenie” – încearcă să le ofere oamenilor „două vieți”. Dar întrebarea este: poate fi  păstrată și conștiința astfel? 

Centre pentru criogenie precum Alcor Life Extension Foundation, din Arizona, depozitează cadavre în cazane pline cu hidrogen lichid, la temperaturi de -195 grade Celsius.

Ideea este că o persoană care moare de o boală incurabilă în prezent să fie înghețată și reînviată în viitor, când se va fi descoperit un remediu. Cadavrul fostei legende a baseball-ului Ted Williams este depozitat într-unul dintre frigiderele de la Alcor.

Precum celelalte cadavre din frigiderele futuriste ale Alcor, corpul lui Williams este poziționat cu capul în jos. Astfel, dacă ar apărea vreo scurgere la rezervor, creierul ar rămâne scufundat în lichidul rece.

Niciunul dintre cadavrele conservate astfel nu a fost readus la viață, fiindcă tehnologia pentru așa ceva încă nu există. În primul rând, dacă corpul nu este dezghețat la temperatura potrivită, în celulele persoanei conservate s-ar putea forma cristale de gheață, distrugând organismul.

Viața veșnică este doar un subiect de filme la Hollywood. Totuși, de ce îmbătrânesc oamenii? Ne naștem cu o „trusă” plină de mecanisme cu care să luptăm împotriva bolilor și rănilor.

Însă, pe măsură ce îmbătrânim, mecanismele de refacere ale corpului își ies din formă. Rezistența la răniri și la stres scade. Să fie, oare, tot acest proces declanșat de minte, de faptul că „știm” că trebuie să murim?

Teoriile privind motivul pentru care oamenii îmbătrânesc pot fi împărțite în două categorii:

1. La fel ca alte caracteristici, îmbătrânirea ar putea face parte din genetica umană și este benefică într-un fel sau altul.
2. Potrivit punctului de vedere mai puțin optimist, îmbătrânirea nu are niciun scop și este cauzată de vătămările celulelor care apar de-a lungul vieții unei persoane. 

Totuși, câțiva cercetători cred că știința va încetini în cele din urmă procesul de îmbătrânire, reușind să ne ofere o durată a vieții de cel puțin două ori mai mare.

În disputa îndelungată din jurul întrebării dacă gândurile și personalitățile noastre sunt controlate de gene sau de mediu, savanții strâng dovezi care să elucideze dacă ar putea fi vorba de oricare dintre acești doi factori sau de amândoi.

Abilitatea de a studia genele individuale indică faptul că avem prea puțin control asupra multor trăsături personale. Însă, în multe zone, s-a dovedit că presiunea semenilor sau educația primită influențează foarte mult cine suntem și ce facem.

Puterea minții este imensă și cu adevărat misterioasă

Iată încă un adevăr despre puterea minții. Râsul este unul dintre cel mai puțin înțelese comportamente umane. Savanții au descoperit că în timpul unui puseu de râs copios se activează trei părți ale creierului: 

• o parte care gândește și care te ajută să înțelegi gluma
• o zonă pentru mișcare, care le comandă mușchilor să se miște
• o regiune emoțională, care oferă senzația de „amețeală”

Însă nu se știe care este motivul pentru care o persoană râde la glume prostești, în timp ce alta chicotește atunci când se uită la un film de groază.

John Morreall, pionier în domeniul cercetării umorului, a descoperit că râsul este o reacție ludică la neconcordanțe – povești care eludează așteptările convenționale.

Alți cercetători care studiază umorul spun că râsul este o cale de a semnaliza unei alte persoane faptul că o anumită acțiune este făcută „în glumă”. Însă un lucru este clar: râsul ne face să ne simțim mai bine.

Unele experiențe sunt greu de uitat, cum ar fi primul sărut. Dar cum anume reușim să ne păstrăm amintirile? Folosind tehnici de imagistică a creierului, savanții descifrează mecanismul responsabil pentru crearea și înmagazinarea amintirilor.

Cercetătorii au descoperit că hipocampul, care se află în materia cenușie a creierului, ar putea juca rolul unei cutiuțe cu amintiri. Însă această zonă de depozitare nu este chiar atât de selectivă.

S-a dovedit că atât amintirile adevărate, cât și cele false, activează regiuni similare din creier. Pentru a depista amintirea adevărată, unii cercetători le-au cerut subiecților să-și plaseze amintirea în context, ceea ce este foarte dificil atunci când evenimentul respectiv nu a avut loc.

Aflat în hipotalamus, nucleul suprachiasmatic, cunoscut și drept „ceasul biologic”, programează corpul să urmeze un ritm de 24 de ore.

Cel mai evident efect al ritmului circadian este ciclul somn-veghe, însă ceasul biologic are impact și asupra digestiei, asupra temperaturii corpului, asupra tensiunii arteriale și asupra producției de hormoni.

Cercetătorii au descoperit că intensitatea luminii poate ajusta ceasul biologic înainte sau înapoi, prin reglarea volumului hormonului numit melatonină (produs de glanda pineală, denumită și „al treilea ochi”).

Ultima dezbatere privește ideea că suplimentele cu melatonină ar putea preveni oboseala cauzată de decalajul de fus orar – sentimentul de vlăguire pe care îl ai atunci când ai traversat cu avionul mai multe fusuri orare.

Iată un exemplu ce demonstrează că mai avem drum lung până să înțelegem cu adevărat puterea minții. Se estimează că aproximativ 80% dintre persoanele cu amputări simt diferite senzații în zona membrului lipsă, inclusiv căldură, mâncărimi, presiune și durere. 

Cei ce resimt acest fenomen, denumit „membrul fantomă”, simt senzațiile ca și cum membrul lipsă ar face încă parte din corpul lor. O posibilă explicație este că nervii zonei din care membrul a fost tăiat creează noi conexiuni cu măduva spinării și continuă să trimită semnale către creier ca și cum membrul lipsă ar fi încă acolo.

O altă posibilitate este că creierul este „programat” să opereze ca și cum corpul ar fi intact – ceea ce înseamnă că în creier se află un tipar al corpului cu toate membrele atașate.

Somnul este atât de important, încât ne petrecem un sfert din viață dormind. Însă motivele pentru care dormim sunt la fel de misterioase precum un vis încețoșat.

Totuși, savanții au o certitudine: somnul este crucial pentru supraviețuirea mamiferelor. (Aceasta este doar o constatare de bun simț, care nu explică de ce trebuie să dormim.) 

Lipsa îndelungată a somnului poate duce la schimbări de dispoziție, halucinații și, în cazuri extreme, la moarte. Există două stadii ale somnului:

• somnul lipsit de mișcări rapide ale ochilor (NREM), în timpul căruia creierul are o activitate metabolică scăzută
• somnul însoțit de mișcări rapide ale ochilor (REM), în timpul căruia creierul este foarte activ

Unii savanți cred că somnul NREM îi oferă corpului tău o pauză și conservă energia, în mod similar cu hibernarea. Somnul REM ar putea ajuta la organizarea amintirilor.

Totuși, această idee nu este dovedită, iar visele din timpul fazei REM nu se corelează întotdeauna cu amintirile.

Iată și ultima informație legată de puterea minții. În ceea ce privește descifrarea misterului viselor, încă mai avem mult de lucru. O posibilitate ar fi că visele antrenează creierul, stimulând sinapsele dintre celulele cerebrale. 

O altă teorie spune că oamenii visează sarcini și emoții pe care nu le-au rezolvat în timpul zilei și că acest proces poate ajuta la sedimentarea gândurilor și amintirilor.

În general, savanții sunt de acord că visele au loc în timpul celui mai adânc somn, adică în timpul fazei REM.