23 august - sărbătoare naţională comunistă, timp de 45 de ani. Semnificația istorică a zilei

Data de 23 august are multe sensuri pentru români: a fost ziua în care Germania nazistă și URSS au semnat pactul de neagresiune, Ribbentrop-Molotov), a fost ziua în care să aibă succes scoaterea țării dintr-o alianță dezavantajoasă. De asemenea, a fost Ziua Naţională pentru decenii, iar acum a devenit Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.

Semnarea unui pact între Germania nazistă și URSS, în 23 august 1939, a dus la declanșarea celei de a doua mari conflagrații mondiale, iar, prin protocolul său secret, la ruperea Basarabiei din trupul României. Schimbarea de alianță a României, din 23 august 1944, avea să scurteze războiul și să citească Transilvania de Nord în granițele țării, această zi devenind sărbătoare națională comunistă, cu semnificație puternică ideologizată.

Înțelegerea dintre Hitler și Stalin de a împărți ceea ce a rămas neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală și de Est, prin semnarea și aplicarea Pactului Ribbentrop-Molotov, a avut grave repercusiuni asupra întregii lumi. A început Al Doilea Război Mondial, cu reîmpărțiri de teritorii, dar și cu victime și distrugeri nemaiîntâlnite în istorie, prelungit cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două. Prin așa numită Cortină de fier, vestul sa aflat sub influența Statelor Unite ale Americii, iar este sub influența Uniunii Sovietice, timp de 45 de ani, între 1945 și 1989.

23 august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov
La Moscova, în prezența lui Stalin, ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop semnau la 23 august un tratat de neagresiune între Germania nazistă și Uniunea Sovietică.

Scopul declara al Pactului Ribbentrop-Molotov era ca al Treilea Reich să-și asigure flancul estic după invadarea Poloniei, petrecută o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. În schimb, URSS dorea să câștige și să prevadă dintre o invazie germană, deoarece Armata Roșie avea prea puțin timp de o perioadă mai înaltă sau mai târziu, ea va avea mai multă vreme în urmă. unui complot imaginar.

Era vorba, de fapt, de înțelegere între Hitler și Stalin de a împărți ceea ce a rămas neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală și de Est, așa cum stipulează un protocol adițional secret care viza teritorii din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia și prin care URSS își accentua interesul pentru Basarabia.

Ca urmare a protocolului adițional secret, URSS a transmis României, la data de 28 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declară război. România a cedat, fără luptă, și trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar și în Ținutul Herței, nemenţionat în ultimatum.

România a intrat în război în iunie 1940, iar din 1941 Basarabia sa întors în componența statului român timp de încă trei ani, pentru ca după 1944 să revină din nou URSS-ului.

23 august 1944
Ziua de 20 august 1944 a dat semnalul așteptat că soarta războiului nu se mai poate întoarce în favoarea Axei Germane. Trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareşalul Malinovski au declanşat ofensiva Iaşi-Chişinău. Pe 22 august, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamţ-Huşi-Chişinău, făcând o spărtură în frontul germano-român din Moldova. România se află la capătul rezistenței fizice și strategice. Generalul german Friessner a cerut continuarea rezistenţei pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, lucru cu care mareşalul Antonescu a fost de acord. Conducătorii armetei Axei continuau delirul. La data de 23 august 1944, armata sovietică era deja în Moldova de nord, iar Regele Mihai și-a dat acordul pentru înlăturarea mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite.

Regele Mihai, proclamația către popor

Pe 22 August 1944, ora 22:30, regele Mihai anunța „ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediat încetarea războiului cu Națiunile Unite”. Hotărârea a scurtat cu şase luni cel de-al Doilea Război Mondial.

„Români,

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înțelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediat încetarea războiului cu Națiunile Unite. (...)

Români,

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor țării sunt garantate și vor fi respectate. Alături de armate Aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele națiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupația străină".

Ca urmare a acestui act, mareșalul Ion Antonescu și miniștrii săi au fost arestați. România întorcea armele și se alătură Națiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.

Regele Mihai, despre actul de la 23 August
„Trebuie să ne întoarcem la începutul lui '43. De altfel despre începutul războiului n-am fost informat de Mareșal. Mama mea a aflat despre asta de postul de radio BBC. Țara Românească și cu mine și cu partidele politice erau perfecte de acord să nu luăm Basarabia, dar în nici un caz să mergem mai departe. Și am terminat la un stalingrad de oameni. avut discuții cu partidele lui Maniu și Brătianu ca să vedem cum putem ieși în condițiile mai onorabile s- dus tratativele în țară - apoi la Cairo și Ankara - să se discute cu Aliații, adică cu americanii și englezii, în aceste condiții și cum s-ar putea face această ieșire din război. După un timp Aliații au spus că nu vor să mai stea de vorbă cu noi dacă nu aducem în acest grup pe social-democrați și pe comuniști, care să aibă o activitate reprezentativă de 400-500 de membri ai populației de 20 de milioane. Am fost obligați, acum știu de ce, fiindcă Uniunea Sovietică era interesată”, spunea Regele Mihai I, în 1990.

Actul de la 23 august a fost numit, pe rând „Asigurarea armată din 23 august 1944”, devenind Ziua Naţională a României din 1948 până la căderea lui Nicolae Ceauşescu. Acesta transformase numele evenimentului în „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”, fiind prezentată ca o realizare exclusivă a Partidului Comunist.

Ce spun istoricii despre 23 August
Istoricii militari spun că întoarcerea armelor din 1944 a scurtat Războiul Mondial cu șase luni și a evitat pierderea câtorva milioane de vieți omenești, iar istoricii academicieni sunt de acord cu momentul din 23 august a fost alternativă care a provocat cele mai mici pagube României.

Deși au fost și alte interpretări și reinterpretări, care au pus în discuție inclusiv rolul jucat de Regele Mihai, în funcție de ideologii sau interese de moment, iar semnificația zilei de 23 august a rămas în continuarea uneia dintre cele mai ideologizate caste din istoria contemporană a României.

În 2005, la ceremoniile organizate la Moscova pentru a marca victoria din 1945 împotriva nazismului, regele Mihai I a fost decorat de președinte rus, Vladimir Putin, cu medalia aniversară a evenimentului.

La începutul lunii mai 2011, regele Mihai I a primit la Palatul Elisabeta din Londra distincția "The Freedom of the City of London" din partea Guild of Freemen of the City of London și a fost omagiat de oficialii britanici pentru rolul jucat la 23 august 1944.

"Curajul dumneavoastră din anul 1944, de a pune capăt regimului mareșalului Antonescu, va dăinui în istorie ca una dintre cele mai mari realizări ale vreunui monarh. Pentru ceea ce ați salvat în perioada voastră de domnie - scurtată de împrejurări nefericite - mulți dintre noi, astăzi, familiile și prietenii nu vor exista mie voastre și ai domnii care au trăit mie. scurtat războiul cu cel puțin șase luni", a fostul lord primar al City of London (districtul financiar al Londrei), sir Arthur Gavyn.

23 august anivertată ca Zi Națională
Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale, Regele Mihai și prim ministrul Petru Groza se boicotau reciproc, în condițiile în care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase.

Abia din anul 1948, 23 august a devenit zi națională. Regele fusese forţat să abdice, România se află sub puternică influenţă sovietică, iar Partidul Comunist începuse o intensă campanie propagandistică de legitimare, iar sărbătoarea de la 23 august avea un rol central.

Se sărbătorea la 23 august „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică și a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”, cu defilarii oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin și Stalin.

Treptat semnificația inițială a zilei sa pierdut, "insurecția armată antifascistă" a devenit "revoluția de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă", iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparatată de comuniști pentru a marca cu fast "propașirea comunismului" și "idealurile poporului comunismului românesc" și ale "idealelor poporului românesc". iubiţi”.

Timp de decenii, pâna în 23 august 1989, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători, cu Nicolae, au rămas şi Elena au rămas.

Din 2011, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului. În Europa, din 2009, data este marcată ca Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare.