Care a fost prima carte de bucate scrisă în limba română? Rețete uitate de anghemahturi și sosuri

 Care a fost prima carte de bucate scrisă în limba română? Bucătăria din Țările Române n-a beneficiat decât târziu de cărți care să le ajute pe femei în prepararea unor mâncăruri. Totul se făcea pe baza celor moștenite din mamă-n fiică. Dar lucrurile s-au schimbat spre 1850.

 

Care a fost prima carte de bucate scrisă în limba română? Rețete uitate de anghemahturi și sosuri

În general, prima carte românescă de bucate este considerată cea a doi mari oameni politici și scriitori, Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi.

Aceștia au publicat în 1841, la Iași, semnând doar cu inițialele M.K și K.N, „Carte de bucate boiereşti – 200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti“.

Aceasta este socotită întâia noastră carte de bucate sau, mai corect, prima încercare de a introduce în patrimoniul național noul gen de manual.

Totuși, înainte de cartea celor doi, cea mai veche carte de bucate datează din secolul al XVIII-lea, din preajma domniei lui Constantin Brâncoveanu, începută în 1688 și terminată atât de tragic, în 1714.

Dar nu este vorba de o carte tipărită, ci doar de un manuscris realizat în peniță pe foiță de filigran.

 

Manuscrisul, legat în piele, face parte din Biblioteca Academiei Române și provine din colecția Moses Gaster, conform artaalba.ro.

În schimb, Kogălniceanu și Negruzzi realizează, pentru prima oară în istoria publicațiilor românești, o lucrare prin care își propuneau să pună bazele terminologiei artei culinare.

Astfel, adunând atât rețete autohtone, cât și studiind lucrări în franceză și germană, deja apărute în epocă, cei doi reușesc să stabilească prin scrierea lor o listă generoasă de termeni specifici gastronomiei. 

Manuscrisul cu retețe de mâncăruri scris spre sfârșitul secolului al XVII-lea - Foto: artaalba.ro

Titlurile rețetelor arată sursele de informare ale culegătorilor, foarte multe dintre ele fiind străine bucătăriei tradiționale românești: supă franțuzească; pui cu capere; pui cu cotton; hulubi în papiloturi; ouă franțuzești; curechi nemțesc; pâine spaniolească. 

Astfel, majoritatea lor sunt adaptări pentru gustul moldovenesc ale unor rețete pariziene, vieneze sau berlineze, capitale în care cei doi au locuit de-a lungul vremii.

Și mai e un aspect, textul lucrării celor doi este scris într-o limba română tipărită cu alfabet de tranziţie, în care încă predominau literele chirilice.

Dar, câțiva ani mai târziu, în 1847, a apărut la București o tipăritură care poate fi considerată, pe drept cuvânt, cea dintâi carte de bucate scrisă în limba română. 

 

De asemenea, rețetele cuprind, tot pentru întâia oară, „măsurile Țării Românești”, cu referire la unitățile de cântărire, după cum scrie însăși autoarea în prefața lucrării.

Este vorba de o carte de 90 de pagini, întocmită de profesoara Maria Maurer, intitulată, destul de lung, „Carte de bucate care cuprinde 190 rețete de bucate, prăjituri, creme, spume, salatine, înghețate, și cum se păstrează lucruri pentru iarnă, toate alese și încercate de o prietenă a tuturor femeilor celor casnice”.

A treia ediție, din 1846, a cărții lui Kogăniceanu și Negruzzi - Foto: dosaresecrete.ro

Dacă din prima ediție nu s-a păstat niciun exemplar, din ediția a doua, apărută în 1849, a fost păstrat un volum, la Biblioteca Academiei Române. 

Succesul lucrării a fost remarcabil, dovadă fiind faptul că, în anul 1870, ea ajunsese la a cincea ediție.

Urmărind să pună în valoare mai cu seamă produsele ușor de găsit în toate anotimpurile, Maria Maurer și-a împărțit cartea în douăsprezece capitole.

Printre acesta, găsim și anghemahturi, sosuri, fripturi, supe, ciorbe, prăjituri, din care vă propunem, mai jos, câteva rețete, așa cum au fost notate de dosaresecrete.ro.

Trebuie precizat că anghemahtul era o măncare cu carne de pui sau miel, gătită în sos alb de lămâi. Un fel de ciulama acrișoară la gust. 

 

În plus, menționăm că echivalența „dramului”, ca unitate de măsură a greutății, dar și a volumelor, cu gramele și mililitri de azi era următoarea:

• 1 dram în Țara Românească = 3,18 grame sau 12,88 mililitri;
• 1 dram în Moldova = 3,23 grame sau 15, 20 mililitri;
• 1 oca/sau cofă (la volume) în Țara Românească = 400 dramuri = 1, 288 litri;
• 1 oca (la volume) = 400 dramuri = 1, 520 litri;
• 1 oca (la greutăți) în Țara Românească = 1, 272 kilograme;
• 1 oca (la greutăți) în Moldova = 1, 291 kilograme.