De ce se urau de moarte Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș?

 

Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș au fost doi dintre cei mai importanți domnitori din istoria României. Primul a condus Moldova timp de 47 de ani (1457-1504), având cea mai lungă domnie din epoca medievală, în timp ce cel de-al doilea a făcut legea în Ţara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi în 1476.

Relația dintre cei doi domnitori români care erau și veri a fost una sinuoasă, care s-a schimbat în funcție de împrejurările vremii și interesele de moment ale fiecăruia.

Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș au fost verișori
Legătura tensionată dintre cei doi domnitori români a fost evidențiată, încă o dată, de un document scris de episcopul Niccolo de Modrussa, descoperit relativ recent în arhivele Vaticanului și face referire la perioada în care Vlad Ţepeş a fost arestat chiar de către Matei Corvin.

Niccolo a stat de vorbă şi cu oştenii români, care au spus numai lucruri bune despre domnitor. I-au reliefat vitejia, faptul că nu a fost ajutat de către regele maghiar, faptul că Ştefan cel Mare a atacat Cetatea Chiliei, care aparţinea Ţării Româneşti. Şi aceste lucruri au fost reliefate de călugăr, dar tenta principală a fost denigrarea lui Vlad Ţepeş, pentru că Papa Pius al II-lea, iniţiatorul unei cruciade anti-otomane, a văzut în Ţepeş un domnitor ortodox şi l-a culpabilizat de numeroasele crime pe care acesta le-ar fi săvârşit: trageri în ţeapă, ucideri de femei, de prunci. Lucruri care contrazic alte povestiri despre Vlad Ţepeş, a explicat istoricul Vasile Lupaşc, pentru adevarul.ro.

 
Trebuie precizat că, potrivit datelor istorice, Vlad Țepeș a fost văr direct cu Ștefan cel Mare. Mama domnitorului român era fiica lui Alexandru cel Bun, femeie de rang înalt din familia Muşatinilor. Tatăl lui Ștefan cel Mare, Bogdan, a fost fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun, de aici legătura de sânge între Vlad și Ștefan. Cei doi au copilărit împreună, însă după ce au ajuns la maturitate, relația lor s-a schimbat radical.

Cei doi verișori s-au ajutat o perioadă unul pe celălalt, însă în anul 1462 totul s-a stricat. În acel an Vlad Țepeș a luptat cu turcii, însă Ștefan cel Mare avea în acea perioadă o relație bună cu Poarta Otomană. Interesele de moment ale celor doi domnitori au făcut ca relația să se răcească iremediabil.

 

De exemplu, atunci când Ştefan cel Mare a urcat pe tron în 1457, a fost ajutat şi de Vlad Ţepeş. Relaţiile s-au stricat în 1462, atunci când Vlad Ţepeş, în celebrul asediu de noapte de la Târgovişte împotriva turcilor, i-a pus pe fugă pe duşmani dându-le foc corturilor în noaptea dinaintea bătăliei. Ştefan cel Mare era atunci aliatul turcilor, fiindu-i promisă de către aceştia cetatea Chilia, a spus istoricul Laurenţiu Chiriac, potrivit sursei citate mai sus.

Cel mai tensionat moment al relației dintre Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș a avut loc în iunie 1462, când domnitorul Moldovei a atacat Cetatea Chiliei, o zonă importantă din punct de vedere strategic, fiindcă astfel puteau fi controlate gurile Dunării și comerțul din regiune. Cei doi verişori s-au împăcat, totuşi, în momentul când voievodul moldovean a intervenit pe lângă Matei Corvin să-l elibereze din închisoare pe Vlad Ţepeş.

Domnitorul Țării Românești a fost arestat sub acuzaţia de trădare şi a stat în penitenciar la Vişegrad timp de 12 ani. Ulterior, a fost silit să locuiască aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forţat. A fost eliberat în 1475, la cererea lui Ştefan cel Mare.