Minunea plutitoare din Australia: pădurea verde care a cucerit epava unui veteran de război

 În largul golfului Homebush Bay, la vest de Sydney, natura a transformat o relicvă ruginită a celui de-al Doilea Război Mondial într-o spectaculoasă pădure plutitoare. Un amestec de istorie, artă naturală și reziliență, unic pe planetă.

Într-o țară obișnuită să ne surprindă cu fauna și flora sa ieșite din comun, Australia bifează încă un record vizual: o pădure luxuriantă care crește direct din scheletul unei nave de război. Este vorba despre SS Ayrfield, un colos metalic construit în 1911, transformat acum într-o insulă plutitoare de verdeață, atracție de top pentru turiști și fotografi.

De la arme și muniție, la frunze și rădăcini

Inițial destinată comerțului maritim, SS Ayrfield a fost mobilizată în cel de-al Doilea Război Mondial pentru a transporta provizii trupelor americane din Pacific. După încheierea conflictului, a continuat să navigheze ani buni, până când, în 1972, a fost retrasă și abandonată într-un cimitir de nave din Homebush Bay.

Ceea ce trebuia să fie sfârșitul unei cariere maritime s-a transformat într-un început neașteptat. Semințele aduse de păsări și vânt, provenite din pădurile de mangrove din zonă, au prins rădăcini în cavitatea navei, alimentate de solul format din sedimente și materii organice acumulate în timp. Astfel, o epavă ruginită s-a metamorfozat într-un ecosistem viu.

Homebush Bay – din poluare extremă, la renaștere ecologică

În anii ’80, golful era sinonim cu dezastrul ecologic: ape toxice, poluare industrială masivă, interdicție totală la pescuit. Fostele fabrici chimice au lăsat în urmă un mediu grav afectat.

Dar reamenajarea urbană și proiectele de reabilitare ecologică au schimbat radical zona. Astăzi, Homebush Bay oferă poteci pentru plimbări, spații verzi și priveliști care îți taie respirația. SS Ayrfield, odinioară parte din decorul industrial, este acum simbolul suprem al reconcilierii dintre om și natură.

O lecție în metal și clorofilă

Pădurea plutitoare din Sydney nu este doar un punct turistic, ci o metaforă vie a rezilienței naturale. Ea demonstrează cum viața găsește mereu o cale, chiar și în locurile cele mai improbabile – o lecție pe care niciun manual de ecologie nu o poate ilustra mai bine.

Pentru turiști, locul este un amestec de poezie vizuală și istorie concretă: carcasa de oțel încă poartă urmele vremurilor de război, în timp ce coroanele de mangrove filtrează lumina soarelui în nuanțe verzi electrizante.

Tania DAMIAN