Cine era femeia căreia Mihai Eminescu i-a dedicat poezia „La steaua”?

Cine era femeia căreia Mihai Eminescu i-a dedicat poezia „La steaua”? A fost soția unui mare istoric
Sunt binecunoscute marile iubiri ale lui Eminescu, începând cu cea pentru „muza” sa blondă, Veronica Micle și continuând cu Mite Kremnitz, cumnata lui IL Caragiale, cea pentru care a scris poezia „Atât de fragedă”.

 

Se știe și pasiunea sa mai târzie și mai neobișnuită pentru o femeie mai în vârstă ca el, Cleopatra Poenaru, care i-ar fi inspirat „Pe lângă plopii fără soț”.

Dar mult mai puțin cunoscut e un alt personaj feminin căreia poetul nostru național i-a dedicat una dintre cele mai frumoase și filosofice poezii, „La steaua”.

 

„La steaua care-a răsărit/E-o cale-atât de lungă/Că mii de ani i-au trebuit/Luminii să ne-ajungă...”, sunt versuri pe care mulți români încă și le amintesc.

Probabil că, inclusiv strofa a treia: „Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie/Era pe când nu s-a zărit/Azi o vedem, și nu e”.

Chiar și astăzi există numeroase persoane care sunt convinse că Eminescu a anticipat genial teoria relativității a lui Einstein, a cărei prima formă avea să apară abia în 1905, la aproape două decenii după publicarea poeziei eminesciene.

 

 

La 1886, Eminescu era deja atins de aripa bolii sale psihice, dar încă avea perioade de luciditate și de relativă normalitate. În acel an, într-un stabiliment popular al timpului, cel de la Repedea, el avea să întâlnească o domniță tânără care avea abia 17 ani la acea vreme, Coralia Biberi.

Ea se afla în aceeași „stațiune” unde se făceau băi vindecătoare, cel mai probabil din postura de soție filologului Vasile Burlă, unul dintre prietenii lui Eminescu din Iași.

Ani mai târziu, aflând că l-a cunoscut pe Eminescu în acele circumstanțe, Iosif Vulcan, dirctorul revistei „Familia”, cel care-l debutase pe poet, în 1866 și-i schimbase numele din Eminovici în Eminescu, a rugat-o pe Coralia să scrie câteva rânduri despre ael moment.

Eminescu a scris „La steaua” în 1886
„Un om încă tînăr, însă îmbătrânit de vreme, cu fața palidă, mersul încet, umerile joase și obosite, ca și cînd ar fi purtat cu greu povara tristelor lui gînduri.

Ochii, această oglindă a sufletului, cătau tot în jos mihniți și melancolici, pare că se temeau a privi în sus, să nu-i mai vie cumva inspirația de care se feria” – așa arăta Eminescu în ziua de 15 iulie 1886, când venise în stabilimentul Repedea pentru „o cură de idroterapie”.

Mai exact, așa îl descria Coralia Gatoschi, adică Riria, în prima sa lucrare, „Ultima rază din viața lui Eminescu”, publicată în „Arhiva”, anul XIII, nr. 1 şi 2, ianuarie – februarie 1902, p. 1-39, conform monitorulbt.ro.

În plus, ea a rememorat și momentul în care poetul scrisese pe albumul ei, sub o podoabă de flori uscate pregătite dinainte, frumoasa sa poezie la „La steaua”, practic dedicându-i-o.

 

La vremea discuției cu Iosif Vulcan, în 1902, Coralia era prezentată drept mamă a patru copii și soție a unui mare proprietar de moşie de lângă Iaşi, Vasile Gatoschi, al cărui nume avea să-l păstreze până la sfârșitul vieții ei.

 

Coralia Biberi-Gatoschi a murit în 1951, la vârsta de 82 de ani 

Coralia Biberi, fostă Burlă și devenită Gatoschi - având pseudonimul literar de Riria - era prezentată astfel de Vulcan în revista Familia din 1902.

„Sub numele de Riria, excelenta autoare a „Ultimei raze din viaţa lui Eminescu“, se ascunde – deşi n-ar trebui s-o facă – o damă din societatea ieşeană.

Numele ei adevărat este Coralia Gatoschi, născută Biberi. Familia Biberi este originară din Hotinul Basarabiei, care s-a strămutat la Bacău. Sora ei este doamna Profira Şendre, soţia fostului profesor universitar din Iaşi şi Bucureşti Alexandru Şendre.

Doamna Coralia Gatoschi a studiat în pensionatul din Iaşi, dar și-a completat studiile prin lecturi foarte întinse.

A scris din copilăria ei, de la vârsta de 11 ani, dar n-a publicat nimic până acuma, când a apărut deodată cu minunata scriere ce apare în coloanele noastre, după îndemnul domnului A. D. Xenopol, care a avut ocaziunea de a lua cunoștinţă de câteva din poeziile scrise de dânsa mai demult”, nota Vulcan.

În acste rânduri era pomenit și numele lui Xenopol, adică AD Xenopol, unul dintre cei mai mari istorici români, prof. univ. la Universitatea din Iași, printre ai cărui elevi s-a numărat inclusiv Nicolae Iorga.

Născut în 1847, el scrisese deja lucrarea sa fundamentală, „Istoria românilor din Dacia Traiană“, în șase volume. Coralia, deși era încă soția lui Vasile Gatoschi, ca fostă studentă a lui Xenopol începuse o relație cu acesta încă din 1901.

Și marele istoric avusese o căsnicie, cu Elisa Gal, iar după ce al doilea soț al Coraliei a murit, în 1903, a cerut-o în căsătorie, cei doi unindu-și oficial destinele în 1908.

 

Cuplul a fost macat de îmbolnăvirea gravă a lui Xenopol, încă din startul Primului Război Mondial, astfel că în 1920, Coralia a devenit din nou văduvă.