Povestea de familie a lui Cristi Mungiu, devenită publică în contexul războiului din Ucraina
Dimensiune font:
O poveste de familie a regizorului Cristian Mungiu, despre bunica sa din Basarabia, Tania Ionaşcu, a devenit una publică pe fondul izbucnirii războiului din Ucraina, întrucât are multe similitudini cu plecarea în bejenie a multor ucraineni, fiind lansată, sâmbătă, la a VIII-a ediţie a Salonului de Carte Bookfest Târgu Mureş, potrivit Agerpres.
Volumul "Tania Ionaşcu, bunica mea. O biografie basarabeană" al lui Cristian Mungiu, apărut la Editura Humanitas, a fost lansat sâmbătă, la Târgu Mureş, alături de criticul Alexandru Cistelecan şi de scriitorul Radu Paraschivescu.
"Ce m-a impresionat este viaţa marcată de istorie, de cedarea Basarabiei. Bunica era născută la Cahul şi ziua crucială a vieţii lor a fost 28 iunie 1940, o zi în care au trebuit să hotărască între două lucruri foarte importante: dacă să rămână în casa lor sau dacă să abandoneze tot şi să plece. Şi e genul de cumpănă pentru care poate crezi că eşti pregătit, dar nu eşti niciodată pregătit. Niciodată nu ştii cum să alegi, niciodată nu ştii ce e mai bine. Iar acum, în contextul acestui război care e la graniţa noastră, sunt atât de mulţi oameni care au trebuit să treacă prin această dilemă încât mi s-a părut că e un moment în care poţi să transformi această poveste, care iniţial era gândită să fie doar o poveste de familie, într-o poveste publică. Să îndemn pe fiecare să încerce să fie pregătit pentru momentul ăsta şi să-şi aducă aminte că întotdeauna oamenii sunt mai importanţi decât orice fel de obiecte şi de lucruri", a declarat Cristian Mungiu, pentru AGERPRES.
Producătorul de film a spus că bunica sa ţinea foarte mult la el, trăind în aceeaşi casă cu bunicii până la vârsta de 25 de ani, când a plecat de acasă.
"Ne-am văzut în fiecare zi şi atunci s-a stabilit o relaţie foarte, foarte apropiată şi mi s-a părut că e important pentru ea să ştiu că povestea vieţii ei contează pentru noi, pentru cei din familie şi că va ajunge la nepoţi. Pe vremea aceea nu avea nepoţi, eu nu aveam copii, dar mi-am luat timp şi cred că e un lucru pe care am putea să-l facem cu toţii cât mai des, să încercăm să ne luăm acest timp să vorbim cu părinţii şi cu bunicii, să ne asigurăm că povestea vieţii lor trece mai departe, măcar în familie", a precizat Mungiu.
Bunica sa a trăit până în 2007 şi a fost martoră pe viu "al micului său moment de glorie", când a primit Premiul Palme d'Or.
"Săracii, a doua zi vieţile lor au fost foarte complicate, fiindcă s-a năpustit toată presa ieşeană la ei, într-un mod destul de lipsit de intimitate. Dar m-am bucurat că a avut sentimentul, pe de o parte, că eu am reuşit în ce mi-am propus şi, pe de altă parte, că a apucat să vadă că are strănepoţi, că asta era pentru ea cel mai important lucru, faptul că şi-a ţinut strănepotul în braţe. A fost aşa o mare bucurie pentru ea şi a ştiut că într-o bună zi am să fac publică această carte. Şi mă bucură faptul că acum, prin cartea asta, a ieşit un text public care îmi dă ocazia să vorbesc cât mai des despre ea", a subliniat regizorul.
Acesta a spus că, dacă va avea vreodată şansa de a face un film despre viaţa bunicilor săi, o va face, însă poveştile pentru film sunt un pic diferite de poveştile pentru cărţi.
"Unele se potrivesc mai bine în cărţi şi acestei poveşti, de exemplu, îi este mai potrivit să stea într-o carte. Dacă într-o bună zi voi face un film plecând de la această carte, va fi un film care nu va mai avea obligaţia să respecte întocmai biografia bunicii mele, ci va fi inspirat de ea şi va evoca istoria, cea mare influenţează vieţile cele mici, va evoca prima jumătate a secolului XX, într-un tărâm de graniţă, cum e Basarabia", a conchis Cristian Mungiu.
.png)
.jpg)
-Delgaz-corecta(1)(1).jpg)
Adauga comentariul tau