România – între Scylla, Caribda și...Rusia!

 Dorian OBREJA

A te afla între Scylla și Caribda este o expresie semnificând ipostaza în care ești silit să alegi între două rele. Scylla și Caribda erau două monștri marini mitici, respectiv un grup de stânci și un vârtej – situate extrem de aproape. Singurul care a rezolvat oarecum dilema a fost Ulise, care, optând pentru trecerea prin proximitatea Scyllei, a redus la minimum posibil urmările.

Trăim într-o perioadă în care ar fi o disperată nevoie de cel puțin un Ulise, dar se pare că seminția acestuia s-a stins pentru totdeauna.

Am focalizat, în titlu, atenția asupra României, dar, cu certitudine, nu este singura entitate aflată în această ingrată postură.

Înaintea ei, se situează continentul de care aparține. După aproape 8 decenii de relativă pace, acesta s-a trezit cu un război nu la granițele sale, ci chiar în centru, pentru că Europa se întinde de la Atlantic la Urali; văzută așa, conform spuselor lui De Gaulle în 1959, ea ar fi avut rolul de a decide soarta lumii. Din păcate, din cauza lipsei de unitate, predicția generalului nu s-a împlinit. Mai rău decât atât, soarta lumii este decisă, actualmente, dinspre Urali și malul celălalt al Atlanticului, spre a nu mai menționa și imperiul din estul Pacificului.

De peste 3 ani, conflagrația din Ucraina amenință, din ce în ce mai mult, să devină una mondială. Aceasta, neîndoielnic, și pe fondul absolut reproșabil al cu totul insuficientei mobilizări a diplomației. Așa se face că s-a ratat momentul din martie 2022, semnificat de negocierile ruso-ucrainene de la Istanbul. Iar tentativa americană de acum, de a rezolva situația printr-un mix de mai puțină diplomație și mai multe interese comerciale, pare sortită, pe măsură ce trece vremea, a avea aceeași finalitate.

Aflată, geografic, în centrul Europei (cea de la Atlantic la Urali!), România trebuie să urmeze, logic și firesc, drumul ales de către UE într-un domeniu sau altul. Dar tot România s-a simțit, în ultimele 2 decenii, de când a aderat la NATO, protejată îndeosebi de SUA. Actualmente, între Statele Unite ale Americii și cele nu la fel de unite ale Europei sunt disensiuni, tensiuni, dispute, și nu doar pe tema războiului din Ucraina. Ce poate sau ce trebuie să facă România? Nu se pune problema unei alegeri; în mod evident, se impune să rămână atașată UE, dar și protejată de SUA. În fine, dar nu în cele din urmă, în aceeași perioadă a ultimilor trei ani, distanța dintre România și Rusia a scăzut! Dacă, până în 2022, cel mai apropiat oraș rusesc era Novorosiisk, situat la 727 km, acum Sevastopolul, ocupat de ruși, e aflat la doar 392 km! Adică o aruncătură de...dronă, rachetă sau zbor de avion: cel mai mare bombardier din lume, nu știu dacă întâmplător rusesc, Tu-160, are o viteză de 2.230 km/h...

Evident, România va fi obligată să facă o echilibristică – inclusiv diplomatică, sau în primul rând de acest fel – de excepție, la mare înălțime, fără plasă de protecție.

Dar cine ar trebui să facă așa ceva? Conform Constituției, „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării”, iar președintele „încheie tratate internaționale în numele României, negociate de guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil”. Ultimii doi președinți n-au prea ținut cont de aceste prevederi, iar cel de acum, interimar, merge pe aceeași cale. În condițiile în care niciunul nu a avut/are calitățile lui Ulise!