Singura salvare, rațională și pacificatoare = guvern tehnocrat!

 Dorian OBREJA

Nu știu alții cum sunt, sau cum vor fi, dar eu, în dimineața zilei de 19 mai, voi respira pe jumătate ușurat. Așa, ca la trecerea – sper definitivă – a unei perioade de minimum 6 luni, pierdute aiurea numai pentru că o parte a populației vrea tătuc, iar politicienii – un reprezentant menit a face cărțile în zone sensibile (justiție, servicii...) – din aceste două voințe însumate rezultând cantonarea mai mult decât păguboasă într-un regim semi-prezidențial.

Dar, cum am notat cu grijă la semnificația termenilor, respirația ar fi fost doar pe jumătate ușurată. Ar fi fost cu totul numai dacă în finală, și apoi la Cotroceni, ajungea Crin Antonescu, singurul cu sprijin de la coaliția aflată la guvernare, cu care, sunt convins, ar fi colaborat pașnic, productiv, benefic.

Așa, indiferent care din cei doi finaliști va câștiga, toate presupunerile se îndreaptă către alte etape de tensiuni și mișcări (să sperăm că doar politice), de natură a agrava și mai mult o situație economică ajunsă foarte jos.

Cifra relevantă a acestei perioade este  233 – numărul necesar pentru ca un guvern să poată primi votul de încredere (învestitură). La ora actuală, PSD are 122 parlamentari, PNL – 71, USR – 59, UDMR – 32, minoritățile – 17; AUR – 89, SOS – 33, POT – 28; mai sunt 13 neafiliați. În varianta maximală a partidelor pro-europene (fără social-democrați, teoretic dornici a sta în opoziție), acestea ar avea 192 voturi; în cea asemănătoare a suveraniștilor, cifra ar fi de 163. Dacă nu vor avea loc ”alianțe contra naturii”, în ambele situații, PSD ar fi cel care ar înclina balanța; dar ar face-o fără a pretinde, drept cel mai mare partid, funcția de premier? Funcție pentru care N. Dan ar dori să-l impună pe Ilie Bolojan, iar G. Simion – pe C. Georgescu (cu rezerve Marius Lulea, Petrișor Peiu, Anamaria Gavrilă). În treacăt fie spus, Bolojan, chiar așa gonflat cum e, a mai condus un oraș/un județ, dar ceilalți par a fi calfe nevoite a învăța la locul de muncă (cu rezultate, proaste, pe măsură, răsfrânte asupra întregii țări).

Situațiile ipotetice descrise mai sus ar veni să satisfacă interese și orgolii de partid(e). Dar, teoretic, sunt posibile nu două, ci șapte (!!!) scenarii posibile. 1. Guvern cu un premier impus de AUR, format din acest partid, SOS, POT și XXX; 2. Eșecul primei variante ar putea duce la recidivă, un guvern cu un premier propus de AUR, format din partidele cu majoritate în urma forțării unor alegeri parlamentare anticipate (încă vreo câteva luni de instabilitate); 3. Guvern suveranist cu premier ne-suveranist; 4. Guvern pro-european minimalist (PNL-USR-UDMR), cu premier Ilie Bolojan; 5. Guvern pro-european maximalist (cu partidele amintite, plus PSD), cu premier de la partidul cel mai mare; 6. Guvern de uniune națională; 7. Guvern tehnocrat. În opinia mea, doar acesta din urmă ar echivala cu o soluție salvatoare, rațională și pacificatoare, în același timp. Dar sunt sceptic privind aplicarea ei!

Agențiile de rating au menționat nevoia uriașă de stabilitate politică. Scenariile de pe scena politică le determină pe cele mult mai importante, cu urmări asupra întregii populații, din plan economic. Deja, prezența pe primul loc a unui candidat văzut ca fiind de extremă dreaptă ar putea duce la diminuarea investițiilor străine; se ia în calcul și un scenariu negru, cel în care, după turul 2, urmează măsuri care ar putea duce la pierderea încrederii partenerilor externi.