„Muzica m-a ales și pentru asta mă consider o răsfățată a sorții”

 Dialog cu soprana Luiza Ștefania Torboli, de la Filarmonica „Moldova” Iași

În lumea muzicii, există voci care pot trece peste bariere, atingând sufletele și trezind emoții profunde în inimile ascultătorilor. Sopranele, cu timbrul lor inimitabil, au capacitatea de a colora operele cu nuanțe variate, ducând povestea la noi culmi și oferind publicului momente de neuitat. Astăzi, avem privilegiul de a sta de vorbă cu Luiza Ștefania Torboli, una dintre sopranele Filarmonicii „Moldova” Iași, care ne-a cucerit cu talentul său. Într-un dialog purtat în această toamnă sublimă am descoperit nu doar artista, ci și femeia din spatele notelor muzicale.

- Cum ai ales muzica?

- Cum ales muzica? Nu cred că o vocație ți-o poți alege, ci mai curând că te alege. La cât de dificil și sinuos este parcursul cunoașterii unei asemenea profesii. Dacă nu ai  cumulul de date necesare, nu reziști în a o profesa. Așadar, cred că Ea m-a ales, iar pentru asta mă consider o răsfățată a sorții.

- Ce profesori te-au influențat cel mai mult și de ce?

- Cred că și aici am avut o mână protectoare deasupra pentru că am întâlnit profesori despre care îmi amintesc cu drag. O voi lua cumva cronologic, tocmai pentru a nu pierde ocazia de a le transmite recunoștința pe care o am față de domniile lor. Primul profesor de vioară, precum și profesorul de teorie muzicală, directorul de atunci al Școlii de Muzică din Roman, cred că au avut un cuvânt important de spus în devenirea mea. Tot acolo, însă la ceva ani distanță, când am luat contact cu muzica clasică, am primit amprenta primei mele profesoare de canto, doamna Zoița Rusu, care  pasionată fiind de tot ce era operetă, mă visa pe scenă. Când pronunț Roman, orașul în care am copilărit, îmi apare de neunde o melodie, Cântecul lui Solveig, al lui Edvard Grieg. Doamnei Andreiu, profesoara de istorie, i se datorează această asociere. A stat o oră întreagă în ultima bancă  fredonându-mi  această melodie pentru ca eu să o învăț.  Nu știa absolut nimic despre ea, însă aveam de pregătit un eveniment. Pasiunea și perseverența  ei m-au marcat, iar melodia mi s-a întipărit in minte.  La Iași am început studiul cântului cu maestrul Visarion Huțu, pentru ca mai apoi să aprofundez interpretare și tehnică vocală cu doamna Mioara Cortez. A urmat lucrul împreună cu doamnele Ada Burlui și Mihaela Grăjdeanu. Practic, la momentul acesta sunt cea mai mare parte produsul Mioarei Cortez la care am adăugat ceea ce mi s-a potrivit. Datorită lor reușesc  să depășesc cu ușurință momentele mai dificile din carieră. Recunoștință tuturor!

- Care sunt compozitorii  tai preferați. Care sunt lucrările preferate și ce te atrage înspre ele?

- Pentru a asculta, Donizetti, Puccini, Rossini, Verdi, Enescu, Strauss, Doga .....însă pentru a cânta prefer Faure, Pergolesi, Mozart, Haydn, Haendel. Deși am admirat mereu vocile pline, tipologia de voce cu care am fost înzestrată nu îmi permite abordarea unui repertoriu dramatic. Cum cred că acest aspect face parte din inteligența unui artist, am ales ceea ce mi se potrivește, descoperind mai apoi că mă reprezintă din mai multe puncte de vedere. M-am simțit extraordinar atunci când am cântat Messiah, oratoriul lui Haendel, dar și Mozart în pleiada de Litanii Lauretane, Requiem, Misse sau chiar diferite roluri din opere. Cât despre Haydn, cred că îmbracă cel mai bine caracteristicile mele vocale. Muzica sa este caracterizată de eleganță, jovialitate, claritate și expresivitate. Creațiunea, Anotimpurile, Missa in tempore belli sau Missa Cellensis fac parte din lucrările favorite.

- Ce tip de repertoriu găsești cel mai provocator?

- Ca muzician interpret, cred că orice repertoriu abordat, are provocările sale. Personal, cred că cele mai multe provocări  vin atunci când vrei și îndrăznești să ieși din tiparele proprii, să te arunci în zona explorării și depășirii unor bariere ale comodității. Eu fac periodic acest lucru tocmai pentru a-mi descoperi noile granițe, conștientă fiind de faptul că stagnarea nu aduce nimic bun. Un repertoriu modern, precum și unul din perioada monteverdiană, sunt „mănușile aruncate” mie ca provocare.

- Cum te pregătești pentru o performanță?

- Riguros cred că este cuvântul potrivit. Îmi place seriozitatea în muncă, de aceea pașii sunt dozați si bine structurați pana la momentul concertului. Studiul presupune nu doar însușirea textului muzical ori a celui liric, ci și cunoașterea perioadei, a contextului în care s-a scris, pentru a înțelege textul nescris dintre texte, care de cele mai multe ori se pierde. Apoi urmează studiul tehnic, repetiții pe aceleași pasajele care necesită o atenție mai mare. În cor e multă astfel de muncă, totul datorându-se faptului că se lucrează pe construcție armonică, aparatul implicat fiind numeros. Așadar pregătirea se face cu multă răbdare, atenție și concentrare.

- Emoțiile sunt mereu pertutbatoare. Cum te descurci cu ele înainte și în timpul unui concert?

- Oh, aici aș avea un roman de scris ! Sunt o fire profund emoțională, de aceea aș putea spune că am un carusel în plină mișcare în interiorul meu. Am experimentat tot felul de manifestări neașteptate ale emoțiilor mele până când am reușit să le înțeleg și să le gestionez. Mă bucur că am ajuns să facem un pact pe care îl respectăm în cea mai mare partea timpului.  Odihna, încrederea și mai ales Zâmbetul, sunt pastilele care mă ajută să depășesc acum momentele de emoție pe care le am în apariții.

- Ce exerciții vocale practici regulat pentru a-ți menține și îmbunătăți tehnica?

- Ca să înțeleagă mai bine conceptul, celor care nu au contact cu „bucătăria” profesiei mele, nu le spun decât să se gândească la sportivii de performanță. Nu există zi validă fără antrenament vocal cu practică pe respirație și vocalize funcție de dificultățile repertoriului în studiu. Fiecare ton, semiton, agilitate, frază, le-am câștigat cu mult efort, de aceea conștientă că se poate  pierde foarte ușor, mi-am creat un „ritual” de mentenanță zilnică cu ajutorul căruia am rezistat. Cât despre îmbunătățirea tehnicii, atunci când nu reușesc singură, nu îmi este rușine să apelez la cei mai experimentați și caut varianta care mi se potrivește.

- Sfaturi pentru tinerii artiști?

- Să nu se teamă de muncă, să fie curioși, răbdători și perseverenți cu ei și cu ceilalți dar mai ales sa nu își piardă motivația si curajul de a se exprima...Arta este o manifestare a propriului suflet.

- Există vreo lucrare pe care încă nu ai avut ocazia să o interpretezi, dar îți dorești foarte mult?

- Ca o veritabilă visătoare, admir ideea ca cineva să rezoneze cu timbrul, modul tău de a cânta în asemenea manieră încât să scrie pentru vocea ta. Dacă ar fi fost să pot alege, mi-aș fi dorit  să cânt o variantă a „Mioriței”, scrisă de maestrul Doru Morariu. Poate o va scrie pentru îngeri!

A consemnat Maura ANGHEL