De ce un bărbat de 89 de ani, care s-a pensionat acum doi ani, își dorește să lucreze în continuare. "Nu prea ai la ce să te aștepți"

 Persoanele care aleg să se pensioneze foarte târziu sau doresc să lucreze permanent fac acest lucru fie din pasiune pentru muncă, fie pentru a-și menține activitatea mentală și socială.

Mulți consideră că munca le oferă un scop și o rutină benefică, ajutându-i să evite sentimentul de inutilitate sau izolare.

Alții continuă din motive financiare sau din dorința de a-și atinge obiective personale. Deși poate fi dificil din punct de vedere fizic, acești oameni găsesc adesea satisfacție și motivație în cariera lor chiar și la vârste înaintate. Business Insider a relatat într-un articol cazul unui bărbat de 89 de ani care vrea doar să se întoarcă la muncă.

Richard Maas, care locuiește în Tempe, Arizona, a lucrat în industria auto timp de peste cinci decenii, inclusiv conducând o companie de evaluări până după vârsta de 80 de ani. S-a pensionat acum aproape doi ani, deoarece munca a devenit prea solicitantă din punct de vedere fizic, dar spune că mintea lui este încă clară – ceea ce îl face să „urască pensionarea”. În lumea sa ideală, ar continua să lucreze până la sfârșit.

„La această vârstă, fără muncă, nu prea ai la ce să te aștepți”, a spus Maas, adăugând că a muncit în anii de pensionare din plăcere, nu pentru bani. „Simt că atunci când încetezi să lucrezi, nu mai ai un scop. Așa mă simt acum.”

În ultimele luni, Business Insider a vorbit cu zeci de americani în vârstă despre decizia lor de a nu se pensiona, chiar dacă și-ar fi permis să o facă. Mulți au menționat că muncesc pentru a menține conexiunile sociale sau pentru a-și îndeplini obiectivele de-o viață, în timp ce alții au spus că rutina zilnică le oferă pur și simplu un scop. Conducerea unei afaceri la 80 de ani

 

Maas a început să lucreze în domeniul asigurărilor pentru o companie deținută de General Motors în 1964 și a rămas acolo peste 33 de ani. A lucrat ca inspector de daune, investigând cererile de despăgubire pentru a determina responsabilitatea asigurătorului.

Spune că i-a plăcut această meserie deoarece ajuta oamenii să își rezolve problemele zilnice. A considerat-o o muncă satisfăcătoare, oferind îndrumări pentru protejarea vehiculelor și a finanțelor personale. A avut un salariu decent și a crescut doi copii adoptați împreună cu soția sa, care acum locuiesc în apropiere.

„Am ajutat atât clienții care plăteau pentru asigurare, cât și compania să își reducă pierderile,” a spus Maas, adăugând că acest sentiment de utilitate l-a motivat să continue timp de 50 de ani.

După ce a ocupat mai multe poziții în cadrul General Motors, s-a pensionat în 1998, dar imediat s-a simțit gol pe interior.

„Am călătorit puțin după ce m-am pensionat, dar nu am făcut prea multe,” a spus el, adăugând că simțea nevoia să revină la muncă. A lucrat pentru scurt timp alături de un fost coleg, evaluând vehicule. 

Dar în 2002, și-a împlinit visul de a deveni antreprenor, fondând propria companie la vârsta de peste 60 de ani.

A pornit o afacere de evaluare a daunelor pentru companiile de asigurări. Inspecta rulote și camioane implicate în accidente pentru a determina costurile și a ajuta clienții să evite plăți exagerate.

„Era o muncă foarte satisfăcătoare, sincer să fiu, chiar și la 80 de ani,” a spus Maas.

 

Pensionarea, un pas greu de acceptat

 

Și-a condus afacerea până acum aproape doi ani, când a început să întâmpine dificultăți fizice. A realizat că evaluarea daunelor la vehicule presupunea un efort fizic „mai mare decât ar fi trebuit să depună.”

„Mental, nu am avut prea multe probleme,” a spus Maas. „Însă fizic, munca implica să mă aplec sub vehicule, iar asta a devenit prea dificil.”

Trecerea de la o viață activă la pensionare a fost dificilă. Maas spune că își petrece zilele citind și uitându-se la televizor, ceea ce i-a diminuat motivația de a-și stabili noi obiective. Drept urmare, urăște pensionarea.

El și soția sa sunt căsătoriți de 70 de ani și fac încă totul împreună. Maas spune că mariajul cu cea mai bună prietenă l-a ajutat să rămână motivat și să îmbine munca cu viața de familie. De asemenea, a rămas apropiat de prieteni pe măsură ce a îmbătrânit și îi încurajează pe cei mai tineri decât el să nu renunțe la muncă.

„Nu am regrete,” a spus Maas. „Oamenii trebuie să facă tot ce pot cu ceea ce au, în fiecare moment”.