De ce ungurii au mâncat carne de cal secole după adoptarea creștinismului?

Comunitățile din ceea ce este astăzi Ungaria au continuat să consume carne de cal timp de secole după convertirea oficială la creștinism, o practică divergentă față de multe alte regiuni europene.

Această constatare, bazată pe analiza a peste 500 de oase de cal descoperite în gropile de gunoi ale 198 de așezări medievale, contrazice ipoteza conform căreia abandonarea hipofagiei s-a datorat exclusiv presiunilor religioase.

 

 

În Europa precreștină, consumul de carne de cal, cunoscut sub denumirea de hipofagie, era o practică obișnuită.

Odată cu răspândirea creștinismului, acest obicei a început să fie stigmatizat, fiind asociat cu „barbaria” și chiar cu ritualuri demonice, deși Biserica nu a impus niciodată o interdicție oficială comparabilă cu cea a cărnii de porc în iudaism sau islam.

 

Cercetările arheozoologului László Bartosiewicz de la Universitatea din Stockholm și ale arheologului Erika Gál de la Centrul de Cercetări Umaniste HUN-REN din Ungaria au evidențiat însă că, în mediul rural maghiar, oasele de cal reprezentau până la o treime din resturile alimentare, chiar și la peste 200 de ani de la convertirea oficială a regatului sub domnia regelui Ștefan I, în anul 1000.

Continuitatea acestei practici sugerează că motivele abandonării treptate a hipofagiei au fost mai degrabă economice și sociale decât strict religioase. Declinul real al consumului de carne de cal în Ungaria a început după invazia mongolă din anii 1241-1242.

În urma acestui eveniment, caii au dobândit o valoare strategică crescută pentru război, devenind mai prețioși ca mijloc de transport și pradă militară decât ca sursă de hrană. De asemenea, invazia a provocat o decimare semnificativă a populației maghiare, estimată la 40-50%.

Pentru a repopula teritoriile, regele Béla al IV-lea a invitat coloniști din Europa de Vest, majoritatea mai urbanizați și cu preferințe culinare care includeau carnea de porc, mai bine adaptată agriculturii sedentare.

Astfel, scăderea consumului de carne de cal nu a fost un rezultat direct al presiunii creștinismului, ci mai degrabă o consecință a rarității animalelor și a schimbărilor culturale aduse de noii locuitori.

Autorii studiului subliniază că arheologia poate oferi perspective corective asupra narațiunilor istorice formulate la mult timp după evenimente, care adesea pot fi influențate de agende ideologice.

Realitatea cotidiană s-a dovedit a fi, în mod clar, mai complexă și influențată de factori practici, nu doar simbolici.