Reţete tradiţionale din carne de miel

 Există o tradiţie bine înrădăcinată care spune că de pe nici o masă de Paşte nu trebuie să lipsească, sub nici o formă, carnea de miel

 

 

Fie că este vorba despre o simplă friptură sau despre tradiţionalul drob, carnea de miel poate fi preparată în mai multe moduri, iar câteva sugestii ne permitem să furnizăm şi noi în continuare.

Drob de miel

Fierbem măruntaiele unui miel într-un kilogram de apă, cu o ceapă, o mică rădăcină de morcov, alta de pătrunjel, o foaie de dafin, 10 boabe de piper şi sarea trebuincioasă. După ce s-a fiert, le scoatem pe o scândură şi le tocăm cât se poate de mărunt. Prăjim rumen într-o lingură de untură 4 cepe tăiate mărunt; apoi punem şi măruntaiele tocate, precum şi pătrunjel tocat mărunt, piper pisat, sarea trebuincioasă şi 3 ouă, toate acestea bine mestecate. Spălăm praporele în apă rece, îl întindem pe scândură, luăm compoziţia mai sus amintită, potrivind-o egal de groasă ca de 3 degete, în formă rotundă, învelind-o din toate părţile cu praporele, aşa ca să nu iasă tocătura, apoi punem în tigaie o lingură de untură să se înfierbânte, după aceea punem drobul să se frigă în cuptor, încet. După ce este fript, îl tăiem în felii ca un deget de groase şi servite cu salată după plac.

Friptură de miel

Curăţăm de păr şi ştergem bine un sfert de miel, iar osul spinării precum şi piciorul tăindu-le cu satârul, din distanţă în distanţă, apoi îi dăm sare şi-l lăsăm să stea ca o jumătate de ceas, pus pe o tavă cu o lingură bună de untură şi un pahar cu apă, să se frigă în cuptor la un foc bun, timp de un ceas, din când în când întorcându-l şi cu o lingură udându-l cu zeama din tavă. După ce este fript rumen, îl tăiem în bucăţi, le aranjăm pe o farfurie lungă, una lângă alta, fiecare la locul ei aşa ca să formăm sfertul de miel întreg, iar sosului rămas în tavă îi adăugăm câteva linguri de supă de vacă, lăsând să fiarbă puţin şi turnat peste bucăţile de carne, apoi servit cu salată verde sau cu salată de cartofi, sau cu ardei copţi.

Piept de miel umplut

Umplutura: frecăm într-un castron o lingură bună de untură, până se face ca spuma, în care punem 4 ouă, bine bătute, puţină sare şi piper pisat, pătrunjel verde tăiat mărunt, o ceapă mică tocată mărunt şi atâta pesmet muiat în lapte dulce cât să căpătăm un aluat moale. Cu această compoziţie umplem pieptul de miel. La un sfert dinainte al mielului, curăţit de păr şi sărat, îi ridicăm cu degetele muşchiul pieptului, dar aşa că la o margine să rămână cam două degete netăiat, potrivind ca tablele de carne să aibă aceiaşi grosime; tăietura o facem cu un cuţit bine ascuţit şi lung. Între aceste două table de carne punem umplutura, apoi formăm un sul, pe care îl legăm cu o sforicică; punem câteva felii de slănină într-o cratiţă şi peste ele felii de morcovi, pătrunjel, ţelină şi ceapă, 10 boabe piper, tot atâta ienibahar şi resturile de carne şi coastele care ne-au rămas, şi peste acestea punem apoi sulul de carne, turnând peste el ca un pahar de supă de vacă, acoperind cratiţa să se frigă încet, înăbuşit, până când devine fraged şi rumen, mai adăugându-i, din când în când, câte puţină supă de vacă, până când ar scădea zeama. După ce sulul este fript, îl scoatem, iar sosul rămas în cratiţă îl lăsăm să se prăjească cu zarzavatul şi cu lingura de făină care s-a mai adăugat până devine rumen, apoi îl subţiem cu supă de vacă, cât trebuie să fie ca un sos; punem sulul de carne în acest sos să mai fiarbă puţin, apoi îl scoatem, îi luăm sforica, îl tăiem felii ca un deget de groase, le aranjăm pe o farfurie lungă în formă de coroană, iar sosul îl strecurăm peste ele şi îl servim. Dacă vrem ca sosul să fie mai picant, atunci îl acrim cu puţin vin sau zeamă de lămâie.

Spinare de miel friptă

Tăiem osul spinarei în dreptul spetelor, desfăcând grumajii şi picioarele dinainte de trunchi. Printr-o altă tăietură desfacem de trunchi picioarele dinapoi aşa ca să ne rămână numai spinarea şi coastele, adică trunchiul mielului într-o bucată; sărăm carnea peste tot, scoatem coastele şi o lăsăm să stea o jumătate de ceas, apoi carnea de pe pântece o sucim rol spre golul pântecului de ambele părţi, străpungându-le cu 1-2 beţişoare subţiri, să nu se desfacă; punem într-o cratiţă câteva felii de slănină proaspătă, precum şi câteva bucăţi de carne de vacă, 10-15 boabe de piper, tot atât ienibahar, câteva felii de morcov, pătrunjel şi ceapă, puţină supă de vacă, ori apă, apoi aşezăm şi spinarea de miel, acoperind cratiţa să se frigă înăbuşit; după ce s-a fript, o scoatem şi o punem pe o tavă, iar peste ea strecurăm şi sosul, apoi o punem în cuptor să se frigă puţin şi să capete culoare rumenă; după aceea o tăiem în felii cu cuţitul şi le aranjăm pe o farfurie lungă, fiecare bucată la locul ei, formând astfel spinarea ca şi când ar fi întreagă, turnăm sosul peste friptură şi o garnisim cu conopidă, cu smântână, morcovi mici, ciuperci, varză de Bruxelles, sparanghel prăjit sau înăbuşit; servim cu sos englez, separat preparat.

Miel prăjit

Mielul este bun prăjit numai până este tânăr, tăind o jumătate de miel în bucăţi ca 2-3 degete de late pe care le sărăm. Apoi le lăsăm să stea cam o jumătate de ceas; după aceea le dăm prin făină, prin ou bătut şi pe urmă prin pesmet pisat, apăsând fiecare bucată între mâini, să se netezească, apoi coapte frumos, rumen, în untură fierbinte, nici prea pripit, dar nici prea încet şi servite cu salată verde, cu salată de cartofi.