11,6 miliarde de euro pierdute pe „Lista Rușinii”: ANAF vânează cetățenii, dar protejează marii datornici

* dacă aceste sume ar fi recuperate, România ar putea acoperi integral deficitul bugetar, fără a mai inventa noi taxe, impozite și biruri pentru cetățenii care muncesc și își achită obligațiile la timp, susține FACIAS

O analiză amplă realizată de Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) pe baza așa-numitei „Liste a Rușinii” publicată de ANAF arată dimensiunea reală a dezastrului: peste 5.400 de firme au datorii mai mari de 1 milion de lei fiecare, însumând un total amețitor de 59 de miliarde de lei (11,6 miliarde de euro).

FACIAS atrage atenția: dacă aceste sume ar fi recuperate, România ar putea acoperi integral deficitul bugetar, fără a mai inventa noi taxe, impozite și biruri pentru cetățenii care muncesc și își achită obligațiile la timp.

România trăiește o dublă realitate fiscală: pe de o parte, cetățeanul corect, care plătește taxe și impozite la zi, amenințat permanent cu executarea silită dacă întârzie câteva zile. Pe de altă parte, marii datornici, companii cu datorii de miliarde la bugetul de stat, care se bucură de protecția și pasivitatea autorităților.

Situația juridică a companiilor de pe „Lista Rușinii” arată un tablou al nepăsării și incompetenței statului: 2.730 de companii se află deja în faliment, 1.639 au fost declarate insolvabile, 618 sunt în insolvență, iar 503 nu au nici măcar statut juridic clar.

Cele mai mari creanțe arată dimensiunea fenomenului: Italia Tobacco Production SRL (în faliment) datorează peste 1,478 miliarde de lei;

Agroponte SRL (insolvabilă) are restanțe de 1,470 miliarde de lei.

În total, 35,2 miliarde de lei sunt datorii de la firme deja falimentare, 13,2 miliarde de la societăți declarate insolvabile și 10,6 miliarde de la firme aflate în insolvență sau cu statut necunoscut.

Cu alte cuvinte, aproape două treimi din această sumă sunt, în prezent, irecuperabile, pentru că statul a „dormit” în timp ce aceste companii acumulau datorii uriașe.

FACIAS critică dur modul în care ANAF publică „Lista Rușinii”. În loc să fie un instrument real de presiune pentru recuperarea banilor, lista este mai degrabă o perdea de fum pentru a da impresia de transparență.

Organizația atrage atenția asupra mai multor deficiențe grave. În primul rând, nu se precizează data la care creanțele au devenit scadente, nu există detalii privind măsurile luate de ANAF pentru a recupera banii, nu sunt explicate motivele pentru care aceste sume nu au fost încasate.

Astfel, contribuabilul corect află doar că există datornici uriași, dar nu află și de ce statul nu acționează ferm împotriva lor.

Întrebările la care Guvernul și ANAF refuză să răspundă

Campania națională „Cine răspunde?”, lansată de FACIAS, adresează direct autorităților câteva întrebări incomode: De ce au fost lăsate companiile de stat să acumuleze datorii uriașe, în timp ce managerii lor au continuat să încaseze salarii și prime? De ce nu există un plan concret de recuperare a creanțelor, deși sumele sunt uriașe? Cine răspunde pentru faptul că, în loc să recupereze acești bani, statul alege să crească povara fiscală pentru cetățeni și pentru firmele mici? De ce nu este reformată legislația insolvenței, care astăzi funcționează ca o baricadă în spatele căreia datornicii își ascund obligațiile?

Contrastele sunt revoltătoare. Un mic întreprinzător din Iași, care întârzie câteva zile cu plata impozitelor, își vede conturile blocate și este somat cu penalități. În același timp, companii cu datorii de sute de milioane de lei continuă să funcționeze, să facă afaceri și să raporteze profit, fără ca ANAF să ia măsuri radicale.

„Statul cere cetățeanului să fie corect, dar acceptă pasiv fraude de miliarde. Este o formă de complicitate prin neglijență”, acuză reprezentanții FACIAS.

Pentru a stopa această situație absurdă, FACIAS formulează trei propuneri clare. Se cere transparență totală din partea ANAF, instituție care să comunice data scadenței pentru fiecare creanță, să explice ce măsuri au fost luate pentru recuperare, să justifice întârzierile.

Totodată, autorităților li se cere să explice cum au fost lăsate companiile de stat să adune datorii colosale și să facă publice sumele plătite ca salarii și prime managerilor, în paralel cu acumularea datoriilor.

Ne este uitată nici solicitarea de reformă a legislației insolvenței, pentru ca procedurile să nu mai fie o simplă metodă de ascundere a datoriilor, ci un instrument eficient de recuperare.

„Lista Rușinii” nu este rușinea firmelor datornice – acestea au profitat de găurile și de complicitățile sistemului. Rușinea adevărată cade pe stat, pe ANAF, pe Guvern și pe Parlament, care permit ca peste 59 de miliarde de lei să fie pierduți, în timp ce cetățenii și firmele mici sunt sufocați fiscal.

Iar întrebarea FACIAS – „Cine răspunde?” – ar trebui să devină întrebarea fiecărui român care își plătește cinstit taxele. Daniel BACIU