Fermele de vite, vinovate de încălzirea globală

 * în contextul actual al schimbărilor climatice, fermele de vite au devenit un subiect intens discutat * vitele, prin sistemul lor digestiv complex care include un rumen, contribuie semnificativ la emisiile de metan, un gaz cu efect de seră extrem de puternic, ceea ce contribuie la încălzirea globală

Vitele sunt ruminante, ceea ce înseamnă că au un sistem digestiv adaptat pentru a descompune celuloza din plante prin fermentație. Acest proces are loc în primul compartiment al stomacului, numit rumen. În timpul fermentației, microorganismele din rumen descompun materialul vegetal, generând astfel energie pentru animal, dar și gaze secundare, printre care și metanul.

Metanul este produs de bacterii metanogene care trăiesc în rumen și transformă hidrogenul și dioxidul de carbon în metan. Acest gaz este eliberat în principal prin eructații (râgâieli) și, într-o măsură mai mică, prin flatulență.

Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon (CO2) pe o perioadă de 100 de ani. Emisiile de metan din fermele de vite reprezintă o contribuție semnificativă la încălzirea globală. Se estimează că ruminantele contribuie cu aproximativ 14,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră provenind din activități antropice, conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).

Realitatea de pe pășune

În România, o țară cu o tradiție îndelungată în creșterea vitelor, impactul acestui sector asupra mediului este deosebit de relevant. În zonele rurale din Transilvania, Moldova și Muntenia, fermele de vite sunt o parte esențială a economiei locale, însă provocările legate de emisiile de metan devin din ce în ce mai presante. Aceste ferme variază de la exploatații mici, de familie, până la mari complexuri industriale. Indiferent de mărimea lor, toate contribuie la emisiile de metan.

Pe măsură ce cererea de produse lactate și carne de vită crește, și numărul de vite crește, ceea ce intensifică problema emisiilor de metan. Fermele industriale, în special, sunt criticate pentru metodele lor de creștere intensivă, care nu doar că măresc emisiile de metan, dar au și alte efecte negative asupra mediului, cum ar fi poluarea apei și defrișările pentru a face loc pășunilor.

Pentru a combate emisiile de metan, cercetătorii și fermierii explorează diverse soluții inovatoare. Printre acestea se numără modificarea dietei vitelor, adăugând suplimente care reduc producția de metan în rumen. De exemplu, adăugarea de uleiuri esențiale, taninuri și alge marine s-a dovedit eficientă în reducerea emisiilor de metan.

O altă metodă promițătoare este selecția genetică pentru reproducerea vitelor cu o eficiență mai mare în utilizarea hranei, ceea ce duce la o producție mai mică de metan per unitate de hrană consumată.

Pentru mulți fermieri, adaptarea la aceste noi practici nu este ușoară. Costurile asociate cu schimbarea dietei vitelor sau implementarea de tehnologii noi pot fi prohibitive. Totuși, sprijinul guvernamental și programele de subvenții pot ajuta la atenuarea acestor costuri, încurajând fermierii să adopte practici mai durabile.

Pe lângă beneficiile pentru mediu, reducerea emisiilor de metan poate avea și avantaje economice pentru fermieri. De exemplu, o dietă mai eficientă poate îmbunătăți sănătatea și productivitatea vitelor, reducând astfel costurile de întreținere.

Fermele de vite, deși esențiale pentru economia rurală și producția alimentară, au un impact semnificativ asupra mediului prin emisiile de metan. Cu toate acestea, prin inovații tehnologice și practici agricole durabile, este posibil să reducem aceste emisii și să ne asigurăm că agricultura poate coexista în armonie cu mediul înconjurător.

Maura ANGHEL