Soarta combinatului siderurgic Liberty Galați se joacă, la propriu, în aceste zile, într-o atmosferă tot mai fierbinte din cauza întârzierii plăților către angajați și furnizori.

Încercările de repornire a singurului furnal operațional de pe platformă și din țară beneficiază de sprijin guvernamental.

„În momentul de față, cei de la Liberty au primit din partea statului un credit pentru capital de lucru. În urmă cu două săptămâni a trecut memorandumul prin guvern și urmează să primească 350 de milioane (de lei n.r.) exclusiv pentru capital de lucru și în două-trei săptămâni o să repornească furnalul din Galați”, declara Bogdan Ivan, ministrul Economiei, pe 11 martie, pentru Europa Liberă.

Anunțat de mai bine de o lună, creditul nu a fost încă accesat pentru că unitatea siderurgică nu a îndeplinit nici până acum toate criteriile din contract.

„Sunt niște condiții care nu au fost rezolvate de către acționari dar până miercuri (16 aprilie, n.r.) se vor îndeplini”, au declarat reprezentanți ai Liberty Galați din top management pentru Europa Liberă, fără a dori să specifice și despre ce anume e vorba.

Din cele 70 de milioane de euro, 10 milioane ar fi folosite pentru plata salariilor pentru martie.

Diferența de aproape 60 de milioane de euro e destinată achiziției de materie primă. Aici este și marea problemă: stocul actual asigură funcționarea pentru două-trei săptămâni.

Dacă stocul de marfă nu va fi completat, activitatea furnalului se va opri din nou, iar o nouă repornire e dificilă: încălzirea lui durează aproape o lună.

„Sunt făcute comenzi de noi materii prime, dar e prematur să vorbim de asigurarea unei continuități. O nouă oprire a furnalului ar putea fi și ultima. Poate că pare mult, dar 60 de milioane de euro, cât ar putea intra în achiziția de materii prime (din creditul garantat de stat, n.r.) nu înseamnă mare lucru”, susțin reprezentanți din conducerea Liberty Galați cu care a discutat Europa Liberă sub protecția anonimatului.

Aceiași reprezentanți afirmă că „nevoia valorică de materii prime într-o lună e de peste 100 de milioane de euro”.

„Să ai liniște, că nu te oprești, ar trebui să ai un capital de lucru de trei luni, cel puțin, ceea ce ar însemna 300 de milioane de euro”, adaugă aceștia.

Vestea bună ar fi că, de aproximativ două săptămâni, pe platforma siderurgică gălățeană sunt angajați ai companiei austriece Linde Gas, care au început operațiunile de încălzire a furnalului. Durează însă aproximativ o lună pentru a-l aduce la aproximativ 1.900 grade Celsius și a-l face operațional.

Reprezentanții Liberty Galați cu care a discutat Europa Liberă susțin că un termen realistic de pornire efectivă a Furnalului 5 ar putea fi după 28 aprilie: „Între timp, așteptăm să vină zecile de mii de tone de minereu de fier, de cocs, cărbune energetic sau fier vechi”.

În vreme ce conducerea așteaptă să repornească producția de oțel, sistată deja de zece luni, angajații au parte de noi întârzieri salariale, la fel ca în fiecare lună din acest an.

La lichidarea care trebuia plătită pe 10 aprilie se adaugă, conform contractului colectiv de muncă, primele de Paște ori bonurile de masă.

Reprezentanții Liberty Galați cu care a discutat Europa Liberă au declarat că toate drepturile vor fi onorate în a doua jumătate a acestei săptămâni, cel mai probabil începând de joi.

Istoricul Furnalului 5, cel mai mare din Europa

Construit în perioada 1975 – 1978, Furnalul nr. 5 era, la momentul punerii în funcțiune, cel mai mare furnal operațional din Europa.

Are un volum de 2.400 mc şi are o capacitate de producție de 5.500 tone pe zi.

Poate produce singur cât furnalele trei și patru de pe platformă, considerate de dimensiuni medii. De mai mult de zece ani este singurul operațional.

Instalația a trecut printr-o revizie capitală în 2011, în urma unor investiții de 80 milioane de euro.

În fiecare din cele trei schimburi, la Furnalul 5 lucrează 70 de siderurgiști. Importanța lui este deosebită pentru că el generează materia primă prelucrată apoi în laminoare și oțelării: fonta și oțelul.

Bomba economică și socială pe care stă Galațiul

Un eventual colaps al combinatului ar genera o undă de șoc în economie, iar o alta, la fel de puternică, se va resimți în oraș din punct de vedere social.

„Situația combinatului de la Galați este una critică nu doar pentru economia județului, ci și pentru stabilitatea socială a comunității”, declara în urmă cu o lună Andreea Naggar, prefectul județului Galați, pentru Europa Liberă.

Direct, ar lovi în familiile celor aproape 5.000 de angajați și în cele peste 1.500 de companii care au relații comerciale cu platforma siderurgică.

Aceasta nu produce însă doar oțel, ci este responsabilă și de ce a mai rămas din termoficarea municipiului (6.000 de consumatori casnici și 37 de sedii de instituții publice) și de aprovizionarea cu apă a jumătate din orașul de la Dunăre. La recensământul din 2021, Galațiul număra 218.000 locuitori.

„Priza de apă de la Dunăre este controlată de combinat, după privatizarea din 2001. Reprezintă o vulnerabilitate majoră, dacă activitatea combinatului s-ar opri complet”, mai spune Andreea Naggar.

„Din punct de vedere tehnic, sunt analizate mai multe scenarii, inclusiv să montăm două pompe de apă ale noastre, cu care să ne detașăm de pompa pe care Liberty o are acolo”, arată Naggar care ar fi una dintre soluții.

Alta variantă, analizată de Primăria Galați, este preluarea fizică a Prizei de Apă din proprietatea combinatului, în schimbul datoriilor pe care compania le are față de municipalitate.

Altă problemă este generată de rețelele de electricitate din combinat, care deservesc peste o sută de companii din partea de nord a platformei. Colapsul colosului siderurgic ar însemna și tăierea accesului la energie pentru aceste firme.

Săptămânal, Prefectura Galați organizează întâlniri la care participă reprezentanții Liberty Galați, ai municipalității și ai principalelor sectoare vizate de problemele combinatului. Soluțiile se lasă încă așteptate, având în vedere complexitatea problemei.

Cifrele dezastrului de la Liberty Galați

Europa Liberă a încercat în repetate rânduri, inclusiv în cazul acestui articol, să discute cu conducerea combinatului, mai ales că problemele sale nu afectează doar mediul de afaceri, ci și angajații și comunitatea locală.

Nu am reușit.

În urmă cu o lună, avocatul Remus Borza, în calitate de coordonator Euro Insol, firmă care se ocupă de concordatul preventiv al Liberty Galați, alături de compania Sierra Quadrant, făcea câteva precizări pentru Europa Liberă.

Conform acestuia, combinatul a înregistrat în 2024 datorii de 4 miliarde de lei și totalizează, în prezent, datorii de 4,4 miliarde lei (aproape 0,9 miliarde euro).

Pandemia, criza energetică și obligațiile de mediu sunt considerați principalii factori externi ai dezastrului. Doar certificatele de mediu ar ajunge la aproximativ 70 de milioane de euro pe an.

„Politica comunitară a Green Deal-ului (Pactul Ecologic European, respectiv un set de inițiative politice ale Comisiei Europene cu scopul general de a face Europa climatică neutră în 2050, n.r.) a adus nu doar pentru oțelul românesc, ci și pentru oțelul european, o problemă de competitivitate, în sensul în care e imposibil să concureze oțelul care provine din piața asiatică, India, China sau nordul Africii”, a explicat Borza pentru Europa Liberă.

Schema de personal mare, mai ales la nivelul personalului TESA (tehnic, economic, social și administrativ) și erorile de management sunt însă factorii interni.

La zece zile de la declararea concordatului preventiv, echipa coordonată de Borza analizase 148 de contracte.

„Sunt multe total dezavantajoase pentru Liberty și încercăm să le aducem într-un echilibru”, mai spunea atunci avocatul.

Unul dintre ele, de exemplu, prevede o taxă lunară minimă de 1,5 milioane euro pentru o materie primă utilizată la furnal, indiferent dacă acesta este sau nu activ. Cum Furnalul 5, singurul funcțional, este oprit de zece luni, combinatul are de achitat 15 milioane de euro, deși nu a beneficiat de nimic.

„Sunt foarte multe contracte cu acest mecanism în care se plătește o taxă fixă de la 1,5 milioane euro la câteva sute de mii de euro. E uzual, dar nu neapărat echitabil, pentru că, până la urmă, într-un contract trebuie să plătești contravaloarea unor servicii prestate sau contravaloarea unor produse ori materiale livrate”, spunea Remus Borza pentru Europa Liberă.

Lor li se adaugă importuri de materii prime cu prețuri mai mari decât cele de pe piață și cu penalități exagerate. „Mă refer la minereu de fier, cărbune energetic, cocs, chiar și fier vechi, produse aglomerate vitale în procesul de producție”, făcea o scurtă enumerare avocatul.

Conform acestuia, în prezent, costurile fixe ale combinatului sunt de 15 milioane de euro lunar, chiar dacă în acea lună nu ar produce nimic. Mai mult de jumătate din sumă reprezintă bugetul de salarii.