România, patria lupilor: țara noastră adăpostește un sfert din populația europeană

 * de la campanii de exterminare cu otravă la protecție europeană, lupul a traversat un secol de război cu omul * astăzi, România numără aproximativ 3.000 de exemplare – cifră care transformă țara într-un bastion al speciei în Europa * în pădurile din Carpații Orientali, ecoul urletului de lup nu este doar legendă, ci realitate biologică

 

Lupul, simbol al forței și al libertății, a fost cândva condamnat la dispariție. În anii ’50 și ’60, autoritățile comuniste au lansat campanii brutale de „curățare” a pădurilor: animale otrăvite, carne contaminată lăsată ca momeală, recompense pentru fiecare exemplar ucis. Nu era simplă vânătoare, ci o exterminare organizată.

Rezultatul? Populația lupilor a coborât la cote dramatice – în jur de 500 de exemplare după Al Doilea Război Mondial. Abia după 1990 și mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană, direcția s-a schimbat: legi mai dure de conservare, interdicții de vânătoare abuzivă, protecție legală.

Astăzi, România găzduiește între 2.800 și 3.000 de lupi, ceea ce înseamnă aproape un sfert din populația speciei de pe continent. Carpații sunt casa lor naturală, iar cercetările arată că o haită are, în medie, 4-5 exemplare. Uneori însă, natura sfidează statistica: în munții Moldovei a fost identificată o haită de 12 lupi, un semn al echilibrului fragil care se mai păstrează.

Lupii au și o armă invizibilă: psihologia. Biologii povestesc cum, prin urlete variate, două animale pot crea impresia că sunt o întreagă armată. O strategie veche, care i-a păcălit până și pe soldații lui Napoleon în timpul campaniei din Rusia.

Patrimoniul natural al Moldovei rămâne legat de fiarele pădurii, chiar dacă urbanizarea, drumurile și presiunea economică amenință habitatul.

România are încă norocul unei biodiversități pe care alte state au pierdut-o. Dar întrebarea reală este: vom ști să conviețuim cu lupul sau îl vom condamna din nou la tăcere? 

Dan DIMA