România rămâne fără miere. 2025, cel mai negru an pentru apicultură din ultimele patru decenii

 Producția de miere din 2025 a atins un minim istoric, cu pierderi de peste 70% față de anul trecut. Albinele nu mai supraviețuiesc fără intervenția umană, iar apicultorii cer scăderea TVA-ului la hrana și medicamentele esențiale pentru stupi.

În 2025, România a fost martora celei mai grave crize din apicultură din ultimii 40 de ani. Producția de miere a fost practic anihilată, lăsând apicultorii fără rod și albinele fără hrană. Ploile reci, lipsa polenului și temperaturile haotice au transformat stupii în zone de dezastru biologic.

„Nu s-a făcut nicio lingură de miere de salcâm în toată țara”, trage un semnal de alarmă Tiberiu Korb, vicepreședintele Asociației Crescătorilor de Albine Hunedoara. Salcâmul, teiul, florile de câmp – toate au eșuat în a produce nectarul vital pentru supraviețuirea coloniilor. Dezastrul nu este doar simbolic. Este sistemic.

Pentru prima dată în patru decenii, stuparii hrănesc albinele din buzunarul propriu, încă din vara trecută. Zeci de mii de familii de albine ar fi murit deja dacă nu ar fi fost întreținute artificial cu siropuri și turte proteice. Acest efort financiar uriaș, nesusținut de stat, riscă să elimine din piață apicultorii mici și mijlocii.

„De un an de zile hrănim familiile de albine ca să nu moară. Nu mai este o alegere, este o obligație. Nu au cu ce trăi”, spune Korb.

Pierderile estimate depășesc 70% față de 2024, care fusese deja un an dezastruos. În 2025, lipsa culesului a fost totală. Temperaturile scăzute au compromis perioada de înflorire, iar instabilitatea climatică a șters orice urmă de polen din zonele tradițional productive.

Câțiva apicultori care au reușit să-și mute stupii în pastoral, în zona Banatului, au salvat o parte din producție. Dar vorbim de excepții, nu de soluții. Majoritatea crescătorilor de albine au rămas captivi în regiuni fără hrană, fără resurse, fără sprijin.

În acest context critic, apicultorii solicită Guvernului o măsură de minimă decență: reducerea TVA-ului la produsele pentru hrănirea și protejarea familiilor de albine – de la 21% la 11%. Nu se cere un ajutor de stat, ci o formă de respiro fiscal pentru a putea menține albinele în viață până în sezonul viitor.

„Familia de albine este singura care nu este subvenționată. Nu vrem pomeni, dar măcar biostimulatorii și hrana să nu aibă taxe aberante. E vital, altfel vor muri și apicultorii, nu doar albinele”, avertizează Korb.

Asociația Crescătorilor de Albine a transmis deja o notă oficială către Guvern, în care explică proporțiile catastrofei și necesitatea intervenției imediate.

Albinele sunt esențiale nu doar pentru miere, ci pentru întregul lanț ecologic și agricol. Dispariția lor nu este doar o dramă a apiculturii. Este un avertisment sever pentru siguranța alimentară a României.

În timp ce apicultorii trag semnale de alarmă, decidenții politici par surzi. TVA-ul rămâne neschimbat. Nicio schemă de ajutor real nu a fost implementată. Statul nu înțelege sau refuză să înțeleagă: albinele sunt un indicator sensibil al sănătății ecosistemului. Iar ceasul biologic al acestei crize ticăie tot mai tare.

Dacă nimic nu se schimbă, 2025 ar putea deveni anul în care România a pierdut nu doar mierea, ci și stupii.