România, ultima în UE la investiții în cercetare -- doar 19 euro pe cap de locuitor în 2024

 * într-un moment în care viitorul economic și tehnologic al Europei este legat tot mai strâns de cercetare și inovație, România rămâne la coada clasamentului european, cu cea mai mică alocare bugetară pentru cercetare și dezvoltare * este vorba de doar 19,1 euro pe persoană în 2024, conform Eurostat * diferența față de media UE este abisală, iar efectele se resimt deja în educație, industrie și competitivitate globală

 

Într-o Europă care investește agresiv în viitor, România pare hotărâtă să rămână captivă în trecut. Conform celor mai recente date publicate de Eurostat, țara noastră ocupă, din nou, ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul investiții bugetare pentru cercetare și dezvoltare (R&D), cu o sumă infimă: 19,1 euro pe cap de locuitor în 2024.

Prin comparație, media la nivelul UE a fost de 284,7 euro, iar în topul clasamentului se regăsesc țări ca Luxemburg (759,2 euro), Danemarca (586,8 euro) și Țările de Jos (542,7 euro). Vecinii noștri bulgari au alocat 38,3 euro pe persoană, iar Ungaria – 58,7 euro. România e, astfel, nu doar ultimă, ci periculos de izolată de orice tendință europeană de modernizare prin cunoaștere.

Discrepanța este șocantă, dar nu surprinzătoare. De ani de zile, subfinanțarea cercetării în România este o realitate cronicizată, ignorată sistematic în strategiile guvernamentale și în prioritățile bugetare. În timp ce alte țări își dublează sau triplează bugetele pentru știință, România pare să vadă în cercetare un moft, nu o urgență strategică.

Datele Eurostat arată clar direcția Europei: investițiile guvernamentale în R&D la nivelul UE au crescut cu 57% față de 2014, atingând 127,9 miliarde de euro – adică 0,71% din PIB-ul Uniunii, în creștere de la 0,7% în 2023. În același deceniu, Letonia și-a triplat bugetul pe cap de locuitor (de la 19,1 euro în 2014 la 78,9 euro în 2024), Slovenia l-a crescut cu 252%, iar Lituania cu aproape 200%. România? A rămas pe loc, cu o creștere aproape imperceptibilă, care nu o scoate din zona roșie a subdezvoltării științifice.

Și dacă cifrele seci nu sunt suficiente, să privim spre implicațiile directe. O finanțare redusă pentru cercetare înseamnă laboratoare învechite, creiere plecate din țară, studenți talentați care își pierd vocația în birocrație și lipsă de inovație în industrie, sănătate, educație și tehnologie. Practic, o întreagă economie condamnată să importe soluții, în loc să le creeze.

În 2024, peste o treime din bugetul R&D alocat la nivel european a fost direcționat către progresul general al cunoașterii, susținut prin „fondurile generale universitare” (GUF). Alte domenii majore vizate de investiții au fost tehnologia industrială (9,4%), sănătatea (7%) și explorarea spațiului (6,1%). România, în schimb, rămâne blocată într-o paradigmă care ignoră complet valoarea strategică a acestor sectoare.

Realitatea crudă este aceasta: nu putem spera la o economie competitivă, o educație modernă sau un sistem de sănătate eficient fără o coloană vertebrală solidă în cercetare. În lipsa unei finanțări reale, România nu doar că rămâne în urmă – ci își sapă singură groapa sub un viitor pe care nu îl va mai putea recupera.

Dan DIMA