Azi, bolnavii de COVID pot muri liniștiți acasă?

 

Dorian OBREJA

Am scris atâta - o vreme am publicat și un grafic zilnic al urmărilor pandemiei în România - despre covid, încât începusem să fac alergie. Mai ales că nu era de ajuns fenomenul, ci se și declanșase și un soi de război între cei care credeau în vaccinare și contestatarii lor, război care continuă și azi...

Azi, când, cel puțin în plan medical, lucrurile par a se mai fi liniștit. Conform unui comunicat al Ministerului Sănătății, în perioada 5-11 iunie s-au înregistrat 963 cazuri noi de persoane infectate, cei internați în spitale fiind aproape 500, iar la ATI - 58 (dintre aceștia, 44 nevaccinați). În același interval, se înregistraseră 24 decese (ducând la un total de la începutul pandemiei de 68.217 persoane) și efectuarea a 4.847 teste RT-PCR și 33.494 teste rapide (mult prea puține, din prima categorie, cu adevărat relevantă; plus dubiile - aduc aminte că, în 2020, Elon Musk susținea că a fost testat de 4 ori într-o zi, 2 rezultate fiind pozitive, iar două, negative!).

Înapoi în  trecut, la amintiri despre lucruri mai mult sau mai puțin ciudate din vremea pandemiei.

Pe 27 decembrie 2020, începea, în România, campania de vaccinare,  coordonatorul acesteia, premierul de atunci în persoană, estimând/promițând că 10,4 milioane de români (circa 70 la sută din populație) vor parcurge această etapă până în septembrie 2021. Numai că, la finele lunii menționate, se înregistrau 33 la sută vaccinați (penultima rată din UE).

Conform surselor, România ar fi comandat 120 milioane doze de vaccin. Până pe 10 februarie 2022, primise 32 milioane, din care au fost utilizate cam jumătate. În schimb, aproape 5 milioane au fost donate unor țări precum Argentina, Egipt, Moldova, Coreea de Sud, Serbia și Ucraina! Cine plătește paguba?

Fiindcă veni vorba de pagube, chiar dacă nu au legătură cu pandemia, aduc aminte că, în martie 2022, firma Antibiotice Iași a produs în regim de urgență, 30 de milioane de tablete de iodură de potasiu, în valoare de circa 6 milioane euro. Doar puțin peste 3 la sută au ajuns la români - deși pastilele se distribuie gratuit -, așa încât celelalte zac prin farmacii ori depozite; și cred că or fi având, ca orice produs, mai ales medical, un termen de garanție. Cercetez și aflu că valabilitatea e de circa 3 ani. Un an și un sfert deja au trecut...

Revenind la vaccin, până la începutul acestui an, circa 8 milioane de români primiseră schema completă, iar 2,5 milioane - și doza de rapel...

Pe 8 martie 2022, în România a încetat starea de alertă. Dincolo de faptul că lovea în diferite interese, din diverse domenii, această stare punea un fel de frână covidului; dacă pedala ar fi fost apăsată mai mult timp, și prezența virusului s-ar fi tot minimizat.

Odată cu decretarea încetării stării de alertă, au dispărut cele mai multe interdicții, rămânând doar niște vagi recomandări, precum purtatul măștii în spații închise, spălatul cât mai des pe mâini, și - incredibil, inacceptabil, intolerabil -  schimbarea felului în care se procedează cu cei infectați: ”persoanele cu diagnostic pozitiv automat se izolează” (este știut faptul că 90 la sută dintre români stau în vile cu 5-6 camere, unde se pot izola cât vor).

Mă întreb, desigur, retoric, dacă nu ar fi mai eficient ca, în locul izolării și plătirii de către pozitivi a medicației, să înceapă, de îndată, tratamentul în unități medicale, de către personal specializat, și să nu fie lăsate paturile dedicate covid goale? Și de ce mai plătim asigurări medicale?