Când aurul miroase-a sulf

 

Dorian OBREJA

Măturisesc a  scrie aceste rânduri cu o mână; cealaltă e necesară pentru a mă ține de nas, dată fiind miasma sulfuroasă emanată de personaje ale  rândurilor de astăzi. Bine, mi s-ar putea zice, soluția e mult mai simplă, n-ai decât să eviți subiectul. Numai că asta ar însemna îngroparea gunoiului sub preș, ceea ce e o rezolvare de scurtă durată...

Termenul de lumpen poate defini haimanalele, epavele societății, oameni care nu sunt inteligenți sau bine educați. Dintotdeauna se putea sesiza existența, și în România, a ceea ce se poate numi lumpenelectorat. Dar cu deosebire în ultimele trei decenii acesta a început să se manifeste tot mai vizibil, generând, de vreun deceniu și jumătate, apariția lumpenpoliticienilor. Așa se face că, în septembrie 2011, s-a înființat prima formațiune „politică” de această factură, care, la alegerile parlamentare din 2012, a devenit al treilea partid ca importanță din România, obținând aproape 15%!! Din fericire, în 2013/2015, liderul violet a fost condamnat pentru șantaj, iar partidul a intrat în disoluție. Numai că, așa cum se întâmplă în basme, când tai balaurului un cap, cresc cel puțin altele două în loc.

E drept, la alegerile locale, unul dintre partide a luat un modest 6,26%, iar celălalt nu a obținut nota de trecere; la europarlamentare, în schimb, unul a înregistrat 14,9, iar celălalt – 5,04: din cei 33 de deputați europeni, 7 reprezintă aceste partide. Care sunt creditate, în cele mai recente sondaje, cu 14 și 5%, iar candidații lor la prezidențiale, tot cu 14 și 5% - importante fiind sumele procentelor, ce reprezintă o cincime din electorat!

Eu, unul, vizavi de aceste oști de strânsură, nu sunt îngrijorat de aparentul extremism (de altfel, în Parlamentul European, nici nu s-au putut afilia la grupuri de acest fel, fiind tratați drept ciumați), ci de profundul grobianism, de mitocănie, scandaluri, atacuri suburbane, de violența verbală care vin să urâțească și mai mult scena  politică mioritică (ba, nu demult, și pe cea de la Bruxelles) cu spectacole de bâlci. La acestea se adaugă promisiuni populist-nerealiste - case la 35.000 euro - sau propuneri halucinante – postul de ministru de Interne pentru polițistul care și-a împrumutat motocicleta unei lidere politice pentru o ședință foto și ulterior a fost ejectat din sistem.

Se spune că prostul nu e prost destul până nu e și fudul. Valabil și în cazul șefilor partidelor în discuție, incapabili a înțelege și aplica adevărul conform căruia „unirea face puterea”. În loc de asta, ei provoacă periodic scandaluri, materializate mai ales prin ridicarea poalelor în cap. Un spectacol de acest fel a avut loc pe 12 august, când era programată o întâlnire la vârf a câtorva lideri, ce a fost înlocuită, de pe o parte, cu o plângere la poliție, iar pe de alta, cu constatarea unuia dintre invitații neveniți: „Îmi pare rău că am coborât în acestă cocină”. Alte tentative au eșuat la fel, mai e una anunțată pentru 27/28 august.

Apropo de cocină, o mostră din dialogul liderilor celor două partide, la tribuna Parlamentului – „Te agresez sexual, scroafo! - Nu ți-e rușine, perversule?  Hai, marș de aici!” – care a dus la amânarea dezbaterilor și votului final al bugetului!!!

Culmea ipocriziei, unul dintre „combatanți” susținea că „... aceste cuvinte...nu ar trebui să fie auzite într-o societate decentă, în special într-un spațiu public”. Soluția? Ejectarea personajelor de acest fel din politică, pentru a nu mai infesta societatea.