Cine decide în chestiunea ucraineană

 Dorian BBREJA

Deşi titlul de mai sus, în mod intenţionat, nu este sub formă de întrebare – nici măcar retorică -, drept posibil răspuns s-ar putea enumera mai multe state, dar nici într-un caz cel care este, din februarie, subiectul «atenţiei» militare ruseşti. În ordinea importanţei, însă şi a intereselor, eu aş spune că Rusia, SUA şi Germania.

În mod evident, Vestul nu este – sau nu se arată a fi – unit în faţa Federaţiei Ruse. Aproape în acelaşi interval de timp, preşedintele american a  declarat că «este dispus să vorbească cu Putin dacă liderul rus va arăta că este interesat să pună capăt războiului», cancelarul Germaniei a purtat o convorbire telefonică de aproape o oră cu liderul de la Kremlin, pe care l-ar fi « îndemnat să găsească o soluţie diplomatică la conflict cât mai curând posibil, inclusiv o retragere a trupelor ruseşti » (nu pot să mă abţin în a comenta că o acţiune militară nu face parte din diplomaţie, n.m.,D.O.) ; preşedintele Franţei susţinea necesitatea ca « Occidentul să rezolve nevoia de securitate a Moscovei », chestiune care l-a contrariat foarte pe comediantul ajuns lider al ţării din nordul României, întrebând, retoric, dar şi ameninţător : «În loc de Nuremberg, să semnăm un acord şi să ne strîngem mâna ?». Dacă, în locul studiilor de drept, ar fi urmat istoria, ar fi aflat că nu toate războaiele s-au terminat sau este obligatoriu ce ceea ce s-a întâmplat la Nuremberg !

La toate acestea, replica venită dinspre Kremlin a fost că Rusia «dorește o soluție diplomatică și că Putin a fost întotdeauna deschis la discuții, dar acest lucru a fost complicat de refuzul Washingtonului de a recunoaște anexarea de către Rusia a teritoriilor ucrainene. ».

Lăsând la o parte vorbele, declaraţiile mai mult sau mai puţin sincere sau emfatice, să trecem în revistă interesele practice.

De pe urma conflictului, au de profitat cel mai mult Rusia şi SUA, prin exportul de petrol şi gaz metan sau lichefiat.

De pe urma conflictului, are de suferit cel mai mult Germania ; statul cu cea mai puternică economie din UE depindea (şi cred că va depinde în continuare) cel mai mult de livrările de combustibili din Rusia.

Între Germania şi Rusia afacerile au mers strună de-a lungul ultimelor decenii. Asta în ciuda schimbării elementelor vizuale consemnabile în trei imagini. Prima dintre ele, de acum vreun sfert de secol, prezintă doi bărbaţi într-o îmbrăţişare extrem de prietenească (îmbrăţişare care s-a repetat de multe ori) : protagoniştii, Vladimir Putin şi Gerhard Schroeder – cancelarul Germaniei la acea vreme, devenit ulterior ieşirii din politică, conducător al Gazprom !!! A doua, acelaşi Putin la o masă cu o doamnă – Angela Merkel, cea care i-a urmat lui Schroeder, într-o atmosferă tot prietenească. Merkel a făcut declaraţii interesante, printre care aceea că n-a mai avut tăria de a discuta cu Putin înainte de invazie, apoi că, şi în timpul Războiului Rece, Rusia a fost un furnizor de energie de încredere şi, în fine, că îşi asumă decizia de a bloca intrarea Ucrainei în NATO. În fine, a treia imagine : la capetele unei mese foarte lungi, sugerând distanţare nu doar la propriu, acelaşi Putin şi actualul cancelar al Germaniei.

Culmea este că în Germania ar fi putut fi extrase mari cantităţi de gaz prin tehnica fracturării, dar presiunea publică şi mediatică (mai ales prin  televiziunea Russia Today !) a dus, în 2017, la interzicerea acestui tip de exploatare, lăsând statul german dependent de Rusia...

Aşa încât eu cred că Rusia şi Germania vor decide cum şi când se va încheia conflictul.