Covid – extremă urgenţă!!! Şi mai amânaţi politica şi procesiunile!

 

Dorian OBREJA

Senzaţia mea – şi am prea mulţi ani de experienţă ca jurnalist ca să cred că e una subiectivă – este aceea că ne aflăm în plin război. Cu un inamic ce numără miliarde de „soldaţi” şi este extrem de agresiv şi adaptabil, bombardându-ne clipă de clipă şi pretutindeni, fără a ţine cont de nicio graniţă sau funcţie (vezi cazul Trump). Singura diferenţă între o conflagraţie de tip clasic şi cea de acum este că astăzi inamicul este invizibil, şi, tocmai de aceea, cu atât mai primejdios, mai imposibil de depistat şi contracarat (de aceea nu e de mirare că mai există indivizi care neagă virusul).

Conform unui bilanţ dat publicităţii de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în urmă cu 2 zile, sintetic, pe glob erau circa 34.000.000 de persoane infectate, peste 1.000.000 decedate ca urmare a virusului. Cele mai afectate ţări sunt SUA - 7.540.000 infectaţi, peste 210.000 decese; India  - 6.470.000 infectaţi, 100.875 decese;  Brazilia – 4.880.000 infectaţi, Rusia - 1.204.502 infectaţi, Spania – 810.807 infectaţi; situaţia e gravă şi în Franţa, care a înregistrat un alarmant record, de 17.000 cazuri noi într-o singură zi. La finele săptămânii trecute, Comisia Europeană a inclus 9 ţări pe lista roşie a statelor cu peste 120 de cazuri de infectări la suta de mii de locuitori, printre care Spania, Cehia şi Franţa au situaţia cea mai gravă.

Unele state iau măsurile adecvate şi înţelepte. Slovacia şi Cehia, de exemplu, declară iarăşi stare de urgenţă, pentru a mai stăvili efectele pandemiei.

Şi în ţara noastră lucrurile sunt dramatice pe acest front. Încă din septembrie, se ne clasam pe locul I în rândul ţărilor UE privind rata deceselor cauzate de Covid-19 la suta de mii de locuitori,cu 3,6.

Evident, în România e ceva putred. Pe 15 martie, se contabilizau, pe teritoriul ţării noastre 139 cazuri de persoane infectate. A doua zi, apărea decretul prezidenţial prin intermediul căruia se instituia starea de urgenţă, ce a fost menţinută doar două luni, şi care a fost înlocuită cu cea de alertă, deşi numărul celor infectaţi crescuse (pe 14 mai, era de  16.247).

Deja, în iulie, specialiştii susţineau că ar trebui luată în calcul revenirea la starea de urgenţă. Dar, iată, suntem în octombrie şi acest lucru nu s-a întîmplat, deşi bilanţul ultimelor zile este alarmant: 30 septembrie – 2.158 cazuri noi, 1 octombrie - 2.086, 2 octombrie – 2.343, 3 octombrie – 2.064, 4 octombrie – 1835 (dar la un număr mic de teste), ajungându-se la o rată de pozitivare de 9 la sută şi un record negativ la ATI, aproape 600.

Cu toate acestea, ministrul de resort declara, foarte senin, pe 2 octombrie, că nu se impune revenirea la starea de urgenţă. După care, conform surselor, negocia cu ierarhii BOR cum să se desfăşoare pelerinajul de la Iaşi, de Sf. Parascheva.

Se pare că, azi, se vor lua în discuţie, la CNSU, unele măsuri de restricţie, privind mai ales izolarea, carantinarea şi pezentarea, de către cei care vin în  ţară, a unui test negativ recent, precum şi de altă natură, la latitudinea autorităţilor locale, funcţie de situaţii. Dar toate vor ajuta, cum se zice, ca o frecţie la un  picior de lemn.

De fapt, interesul unora este să evite revenirea la starea de urgenţă pentru a nu crea probleme legate de alegerile legislative, iar al alora, să nu cumva să rămână nebifată sau diminuată procesiunea de la Iaşi (deşi, dacă aceasta va avea loc, oraşul are şanse să depăşească Bucureştiul la numărul de cazuri, devenind capitala pandemiei).

În opinia mea, mandatul actualilor parlamentari poate fi prelungit (deşi asta nu convine partidului de la guvernare, şi aici e cheia), iar pelerinajul – suspendat, luându-se ca exemplu cum au prăznuit catolicii Paştele (în izolare/online). Dar, cu siguranţă, deciziile celor responsabili (?!) vor fi contrare...