Exact ce-i lipsea României: încă 5 luni de instabilitate!

 

Dorian OBREJA

Hm, nu prea mai e loc de comentat sau de întors. Preşedintele « meu » şi premierul „meu” (desigur, la pachet cu cabinetul „meu”) şi-au exprimat clar dorinţa & voinţa, sintetizate de către un post de radio (poate nu întâmplător, tocmai acela de unde s-a mai înregistrat o dezertare din rândul jurnaliştilor „independenţi”) sub titlul „Iohannis şi Orban vor alegeri parlamentare anticipate”.

Iohannis şi Orban sunt doi la număr, iar populaţia României e de circa 20 de milioane, de unde judecata că parcă nu este corect ca aşa de puţini să decidă pentru aşa mulţi. Dar nu asta ar fi problema. În fond, persoanele aparţinând generaţiilor mai în vârstă îşi aduc aminte că şi înainte de 90 cam tot doi hotărau pentru toţi, iar tradiţia s-a perpetuat şi în ultimele trei decenii. Problema spinoasă constă în aceea că o buturugă (unii spun mică, alţii - mare), pre numele ei PSD, ar putea răsturna carul (unii spun mare, alţii – mic), reprezentat de alianţa PNL-PDL (ex-FSN).

Ne aflăm, fără îndoială, în faţa unui cerc vicios (numai de astea sunt în politică). Alianţa amintită ar putea guverna cu greutate până la toamnă, când sunt programate, la termen, alegerile legislative, ţinând cont că majoritatea de care a făcut rost, în două rânduri (pentru debarcarea executivului condus de Dăncilă şi instalarea guvernului condus de Iohannis, pardon, Orban), a fost de conjunctură, extrem de fragilă şi instabilă. Locatarul principal de la Cotroceni a subliniat clar : „este imposibil de gestionat un an întreg cu acea mare majoritate pesedistă în Parlament”.

Dacă ar aştepta până la toamnă, riscul ar fi enorm pentru alianţă şi din alt unghi ; deja gafele, declaraţiile aiuristice şi incompetenţele se însumează îngrijorător. Aşa încât decidenţii şi-au zis să aleagă riscul mai mic, cred ei, acela al alegerilor legislative anticipate, ce ar urma să se desfăşoare simultan cu cele locale, cândva între 24 mai şi 14 iunie. Numai că aici apare o altă problemă. De aceea erau organizate mai întâi „localele”, apoi „generalele”; la cele dintâi, se alegeau primarii, şi cine obţinea mai mulţi, avea mai mulţi factori de influenţă întru alegerea parlamentarilor. În 2016, PSD câştiga 1.677 primării (aproape 53 la sută), în vreme ce PNL-PDL, doar cu puţin peste 1.000. S-ar putea, în 2020, inversa situaţia? Teoretic, da, dar asta ar fi util, după cum spuneam, doar în cazul alegerilor decalate.

De amintit şi că, pentru legislative anticipate, ar trebui jucată o piesă de teatru (sau telenovelă), pe parcursul căreia este nevoie ca guvernul actual să demisioneze, după care să urmeze două căderi succesive ale propunerilor unor cabinete formate de cei acum aflaţi la putere. Dar cine să iniţieze proceduri ce se pot transforma, oricând, în seppuku (mai cunoscut sub numele de harakiri)?

Vorbind despre subiect, Klaus Iohannis s-a hazardat să excludă ipoteza unei crize politice, care ar urma demersurilor pentru convocarea alegerilor anticipate. Este posibil să nu se înregistreze o criză majoră, dar de instabilitatea tot bate la porţile ţării, şi ea este aproape la fel de primejdioasă, nu atât în plan politic, cât financiar-economic, cu atât mai mult cu cât Kristalina Georgievna, şefa FMI, tocmai ce a afirmat: „Riscăm o nouă mare criză economică; noul deceniu ar putea sta sub semnul tensiunilor sociale şi al instabilităţii pieţelor financiare”.

Dar, ca în multe alte situeţii, interesele şi obiectivele unor politicieni băştinaşi sunt mai importante decât interesele generale!