Involuţia de la specialist la ministru

 Dorian OBREJA

Cu vreo două decenii şi ceva în urmă, unul dintre politicienii români declara, luându-şi un aer cât mai filosofic posibil, că fiecare dintre noi tinde să-şi depăşească nivelul propriei competenţe. Nici bine nu-şi termina declaraţia şi dădea un exemplu de aplicare în practică a păguboasei tendinţe amintite; neajungându-i postura de deţinător al portofoliului de Externe (ipostază pentru care avea calităţile necesare), a râvnit la a fi premier şi chiar preşedinte. Primul vis şi l-a îndeplinit, dar al doilea nu, dat fiind procesele pentru oarece găinării şi, în cele din urmă, ceva timp petrecut la răcoare, unde nu e bine să dormi profund, băieţii ştiu de ce...

Acum meditez la două lucruri. Cel dintâi, că, dacă personajul se mulţumea cu cea dintâi postură (şi nu se ţinea nici de găinării), ar fi rămas cu cazierul alb şi onoarea nepătată. Al doilea, că declaraţia sa se poate să fi fost inspirată din teoria intitulată « principiul lui Peter », care afirmă că « membrii de succes ai unei organizaţii ierarhice sunt, până la urmă, promovaţi până la nivelul lor maxim de competenţă, deupă care, o promovare ulterioară îi ridică la un nivel pentru care nu mai sunt competenţi – deci pot fi definiţi ca incompetenţi ».

În treacăt fie spus, teoria reprezintă o interpretare în cheie umoristică a celei denumite « principiul plăcerii », formulate de către Sigmund Freud. Deloc în treacăt şi deloc umoristic, « principiul lui Peter » pare a fi criteriul după care, şi înainte şi după 1989, au fost şi sunt promovaţi membrii clasei politice...

Pe la începuturile pandemiei de covid în ţara noastră, existau trei specialişti de marcă,  voci cu autoritate în domeniu – Octavian Jurma, Răzvan Chiricheş şi încă o persoană, a cărei identitate vă las « plăcerea » de a o descoperi. Cei doi dintâi, dacă nu mă înşeală memoria, au fost, la un moment dat, cooptaţi în oarece structuri de pe lângă guvern, structuri destinate a lupta împotriva pandemiei. Numai că respectivii aveau oricare alte calităţi, în afara uneia esenţiale – aceea de a fi yesmeni ; ba chiar dimpotrivă, au stârnit panică şi nemulţumiri printre cei aflaţi la butoanele puterii, făcând declaraţii de genul « Suntem în anarhie sanitară » sau « E necesar să fie luate măsuri atât de dure, încât carierele premierului şi preşedintelui să fie distruse pentru totdeauna ». Trebuie să fii de o naivitate maximă încât să-ţi închipui că printre politicieni, mai ales la vârf, s-ar afla indivizi predispuşi la sinucidere (fie ea şi doar politică) !

Cel de al treilea specialist, nenumit, a ales, în schimb, o altă cale. Şi astfel a ajuns deţinător al portofoliului Sănătăţii. Ipostază din care militează pentru măsuri cât mai blânde, de fapt pentru recomandări (care logic, nu sunt obligatorii), şi are tendinţa de a vedea lucrurile negre în roz, iar pe cele de culoare neutră – în negru. Iată şi probele. Pe 7 august, se înregistraseră 3.518 cazuri de infectare ; pe 8 august, 4.689 ; tot pe 8, personajul în discuţie iese la rampă şi afirmă că trendul este descendent, ceea ce ar merita o corijenţă la artimetică, dar şi la onestitate. Pe 9 august, « confirmând » trendul descendent, numărul de infectări era de 9.864 !!! La celălalt capăt, se situează subiectul pastilelor de iod, care au costat vreo 5 milioane de euro, a căror distribuire a fost refuzată ferm de medicii de familie şi a căror preluare din farmacii de către posibilii beneficiari e recomandată călduros de către aceeaşi persoană care a comandat fabricarea şi reuşeşte acum să panicheze...