Nu ne mai poluaţi şi din cer!

 Dorian OBREJA

Cu mândrie patriotic-locală, am fost informaţi, la prezentarea unor bilanţuri de către autorităţile de resort, că Aeroportul Internaţional Iaşi a înregistrat, în 2022, un număr record de pasageri, şi anume peste 1,5 milioane, fiind contabilizate, la capitolele aterizări şi decolări, peste 12.600 de operaţiuni.

Acum, ca să fiu pe deplin sincer, ca ieşean care îşi iubeşte oraşul şi-i doreşte dezvoltarea şi prosperitatea, În acest sens, nutream speranţa ca mulţi dintre cei 1,5 milioane călători să reprezinte un segment esenţial pentru îndeplinirea dezideratelor amintite – amume investitorii străini, care, şi aşa, ajung greu sau renunţă chiar în a veni la Iaşi cu trenul sau pe şosea (nu cred că trebuie să mai explic de ce...).

Numai că, frunzărind un raport al Băncii Naţionale, repartizarea pe judeţe a soldului investiţiilor străine directe plasează Iaşul de abia pe locul la nivel naţional, cu circa, la data publicării raportului, aproximativ 450 milioane euro. Primele locuri sunt ocupate de Bucureşti, Ilfov şi Timiş – cel din urmă beneficiind de investiţii de circa 10 ori mai mari decât Iaşul, mai precis 4.386 milioane euro...

Astfel încât nu-mi rămâne decât să am convingerea că majoritatea covârşitoare a celor care aterizează/decolează de la Iaşi sunt tot „de-ai noştri”, care vin/pleacă la tot soiul de munci prin străinătăţuri, aducând ceva bani necesari realizării unor proiecte modeste sau pentru reunirea cu familiile de Paşte şi de Crăciun.

Lăsând deoparte acest punct de vedere, dar rămânând la avioane, un calcul elementar arată că e vorba, lunar, de circa 1.000 de plecări şi aterizări (dintre care destul de multe pe timpul nopţii, având în vedere unde trebuie să ajungă sau de unde vin).

Ceea ce înseamnă, mutând discuţia asupra subiectului în alt plan, poluare pe săturate. în circumstanţele în care, şi aşa, Iaşul deţine, în ultimii vreo cinci ani, potiţia deloc benefică de cel mai poluat oraş din România (iar îm Europa, pe locul 27 din 930 de localităţi monitorizate).

Când utilizez termenul poluare, mă refer atât la cea a mediului, cât şi la cea sonoră. Reţineţi că un avion care decolează produce la fel de multe emisii toxice precum un autoturism care se deplasează 40.000 de km. Înmulţim cifra cu cele circa 1000 de operaţiuni lunare şi avem rezultatul – de speriat. Zona poluată din jurul aeroporturilor se întinde pe o rază de 15-20 km, iar emisiile la înălţime distrug stratul de ozon şi accentuează efectul de seră. Adaug şi faptul că multe dintre survolurile pentru aterizare decolare nu ocolesc oraşul (deşi există o metodă de înălţare în spirală, dar asta înseamnă combustibil în plus şi, logic, profit în minus!). Aceleaşi operaţiuni şi rute duc şi la poluarea sonoră: un avion generează, la decolare, între 110 şi 150 de decibeli. De notat că, la 180 de decibeli, are loc pierderea auzului, dar specialiştii au demonstrat că poluarea sonoră are o mulţime de alte efecte secundare negative, cum ar fi crearea unor probleme cardiovasculare etc.  

Avem şi exemple de urmat : deasupra multor oraşe, survolul este interzis, iar pe aeroportul Fukukoa, din Japonia, sunt oprite decolarările/aterizările după ora 22, obiectivul fiind în vecinătatea unei zone locuite.

Sunt alături, sincer, de autorităţi în ţelul de a doborî noi recorduri de pasageri, dar cu condiţia să reducă recordurile de poluare!