PNL - un congres ordinar. Adică obişnuit...

 Dorian OBREJA

Alegerile la vârful PNL,  convocate pentru ieri sub titulatura de „congres extraordinar”,  nu au avut niciun element care să justifice, pe fond, cea de a doua parte a sintagmei din ghilimele. Dar a fost, ca observaţie importantă, pentru a treia oară când s-a acceptat (asta ca să nu spun impus) derogarea de la vechimea necesară în partid pentru cel vizat în a deveni noul lider (precedentele înregistrându-se în cazurile lui Iohannis şi Cîţu). Aceleaşi alegeri au stat sub semnul unei totale predictibilităţi, nicio emoţie nefiind posibilă pentru candidat şi/sau susţinătorii lui. Trebuia să scriu, de fapt, unicul candidat, ceea ce poate fi catalogat drept o îndepărtare de la normele democraţiei, dar, privind lucrurile altfel, a constituit o măsură de siguranţă, de natură să elimine orice nedorită surpriză.

Mult mai interesante sunt câteva secvenţe de dinaintea acestui eveniment.

Pe 22 martie a.c., liderul de atunci al PNL dădea semne că ar avea intenţia să procedeze la o evaluare a miniştrilor liberali şi chiar la o remaniere. Ceea ce ar fi provocat, din partea premierului, o reacţie scurtă şi foarte grăitoare: „nu porni un război, pentru că la război mă pricep!”.

N-au trecut decât zece zile şi, aparent surprinzător, preşedintele liberal demisiona, deşi, la solicitarea în acest sens a vreo 40-50 de lideri din teritoriu, afirmase ferm că refuză acest lucru.

După o zi, Consiliul Naţional al partidului decide convocarea congresului „extraordinar” şi alege ca preşedinte interimar pe Gheorghe Flutur şi secretar general interimar pe Lucian Bode – ambii provenind din PDL, spre a nu zice băsişti cu vechime.

De îndată, prin culise şi începe a se prezice (pe baza informaţiilor de pe surse) configuraţia viitorului vârf al PNL: Nicolae Ciucă – preşedinte, Lucian Bode – secretar general, Dan Motreanu, Ilie Bolojan, Gheorghe Flutur, Iulian Dumitrescu – vicepreşedinţi, Rareş Bogdan – preşedinte PNL diaspora. Adică doar trei liberali-liberali, şi patru „importaţi”, dintre care primii doi – în funcţiile-cheie.

Obiectivul esenţial pe care şi-l propune noul lider al partidului este „întărirea partidului şi pregătirea alegerilor (din 2024,n.m.)”, cu adăugarea afirmaţiei că „PNL poate ajunge cel mai mare partid din România”. Sigur, că poate, depinde de cum va fi condus! Deocamdată, liberalii sunt pe o pantă descendentă, potrivit unui sondaj de opinie înregistrând o pierdere de aproape 10 la sută din încrederea electoratului faţă de alegerile parlamentare. În schimb, din acelaşi sondaj reieşea că premierul (devenit, între timp, şi preşedinte PNL) s-ar fi situat în top, la egalitate cu alte două personaje, cu 34 la sută: va reuşi să-şi prezerve acest procent, va fi capabil să devină ceea ce partidul are nevoie – adică o „locomotivă” electorală, ţinând cont că, în 2024, vor avea loc alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale? E dificil de dat răspunsuri tranşante, şi riscant – afirmative. Mai degrabă, s-ar putea întîmpla ca nişte calcule să se dovedească greşite, ţinând cont că, în perioada următoare, pandemia, conflictul armat din nord, criza energetică şi cea economică vor conduce şi la măsuri mai puţin plăcute electoratului, deci la continuarea erodării încrederii în executiv (salvarea ar putea veni în 2023, când conducerea acestuia va fi preluată de PSD).

Personal – şi cred că aşa gândesc cei mai mulţi români – nu mă interesează soarta unuia sau altuia dintre partide, ci a ţării. Iar cele întâmplate ieri nu mă fac optimist!