Va lua Iaşul Nobel pentru inventarea semi-bulevardelor?

 

Dorian OBREJA

 

În ultimele  vreo două decenii, Iaşul pare hotărât, periodic, să se „ia la trântă” cu marile oraşe/obiective ale lumii şi să mai şi câştige! Asta îmi aduce aminte de un parc un parc situat lângă Slobozia, unde unul dintre primii îmbogăţiţi post-revoluţionari construise replici, desigur, la scară, ale Turnului Eiffel (de 5 ori mai mic decât originalul, care e de vreo 320 m) şi vilei familiei Ewing din serialul „Dallas”.

Prima tentativă a fost înregistrată când o oficialitate de la BahluIaşi a declarat că fântânile arteziene construite în spatele Palatului Culturii ar fi un „mic Versailles”. Se referea, desigur, la artezienele din grădina celebrului palat, nu la construcţie; de amintit că obiectivul francez are 30 de bazine de apă şi 50 de fântâni arteziene cu jocuri multiple (numai cel denumit al lui Neptun are 150 de tipuri de efecte...).

A doua, când un alt îmbogăţit a afirmat, mândru nevoie mare, că urbea va avea o zonă care va fi, citez, „Manhattan-ul Iaşului”, asta pentru că acolo era proiectat un bloc cu uluitoarea înălţime de 126 metri! Între timp, din înălţime s-a mai tăiat ceva, pentru că dacă s-ar fi materializat proiectul iniţial, ar fi depăşit (şi umbrit) Palatul Culturii. Aduc aminte că Manhattan este un cartier new-yorkez cu zgârie-nori adevăraţi, campion fiind One World Trade Center, de 541 metri. Pentru a face mai realistă comparaţia, în sensul ca noile construcţii din Iaşi să „zgârie” norii, aceştia ar fi trebuit convinşi să plutească şi ei mai jos, ca pe la noi, pe la vreo sută de metri...

Cum „pasienţele” mai sus amintite nu au ieşit, atenţia dornicilor de recorduri şi locuri fruntaşe în topuri s-a îndreptat în altă direcţie, privind reţeaua stradală. Aşa se face că, nu chiar peste noapte, ci după chinuri ale facerii care au durat ceva vreme, la Iaşi au răsărit vreo două semi-bulevarde. Înainte de a explica acest nou termen/concept, este obligatoriu să fac vorbire despre cel clasic. Un bulevard, potrivit manualelor de specialitate, trebuie să aibă minimum trei benzi pe sens (deci, logic, 2 sensuri), plus acostament de staţionare.

La Iaşi, s-a aplicat principiul „aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie”. Aceleaşi străzi – respectiv Splai Bahlui mal stâng şi Splai Bahlui mal drept, în tronsoanele cuprinse între Podu Roş şi Podu de Piatră -, având, fiecare, cu bunăvoinţă, 3 benzi (înguste), rebotezate pompos în bulevardele Regele Ferdinand I al României şi, respectiv, Regele Mihai I al României. Având în vedere că şi Carol I al României are, la Iaşi, un bulevard (cea mai frumoasă arteră stradală din oraş, care merita să rămână la tradiţionalul numele de Copou, sau putea fi numită Eminescu), a rămas fără stradă doar Carol al II-lea; o soluţie ar fi botezarea cu numele lui a aleii pentru pietoni şi ciclişti ce porneşte de lângă Podu de Piatră şi, traversând cartierul Mircea cel Bătrân, ajunge la poalele dealului Galata; trotuarul ce duce de la podul Cantemir la Gara Internaţională ar putea fi denumit Elena Lupescu-Grunberg...

Oameni buni, bulevarde sunt „Avenida 9 deJulio”, din Buenos Aires, care are 140 de metri lăţime şi 18 benzi pe un sens, sau Kurfurstendamm, din Berlin, cu doar 53 metri lăţime! Aşa că să nu ducem termenul în derizoriu, odată cu numele date semi-bulevardelor...