Vom scăpa de paraziții politici?

Dorian OBREJA

Apelez, pentru început, la o voce obiectivă și autorizată: agenția de rating Fitch, care, într-un comunicat dat publicității în urmă cu trei zile, dă motive de speranțe politicienilor aflați la putere – ”planul de consolidare anunțat de guvernul Bolojan ar putea avea un impact semnificativ la nivel fiscal, cât și de creștere economică” -, dar și de îngrijorare populației – ”măsurile de austeritate ar putea duce la scăderea reală a veniturilor și la creșterea inflației”. Nu se poate, nu-i așa?, să fie bine pentru toată lumea. Ba s-ar putea, dar, ca să ajungem la acest bine pentru toți, ar trebui ca toți să suportăm, o perioadă, răul. Ori politicienii, și trebuie subliniat că e vorba de toți, indiferent de culoare, se feresc ca de naiba de a ajunge în situația de a plăti și ei greșelile de care dânșii se fac vinovați!

Să readuc mai întâi în discuție un subiect pus pe tapet în 2009. Când s-a desfășurat un referendum (e drept, consultativ, nu decizional) privind reducerea numărului de parlamentari la 300 (glumind, cât eroii de la Termopile...). 765.573 de participanți au spus ”da” și doar 975.252 – ”nu”.

Numărul parlamentarilor a variat după criterii doar de politicieni născocite: 514 în 1990, 485 în 2000, 588 în 2012, 466 – după legea 208/2015. Un parlamentar, ne costă, lunar, 18.720 lei – indemnizația, plus sume forfetare  pentru chirie, diurnă (800 lei/ședință plen), transport, telefon și cheltuielile cu biroul parlamentar din teritoriu – 35.500 lei; rotunjind, circa 10.000 de euro. Reducere numărului parlamentarilor la 300 ar duce la o economie de cel puțin 20.000.000 euro/100.000.000 lei anual! Dar nu e mai simplu să punem la plată 1.782.518 de români, care au pensii peste 3000 lei?

Dar marea economie ar fi la un alt capitol – ce pare, însă, intangibil.

Suma alocată anual subvențiilor pentru partide a fost relativ acceptabilă/suportabilă între 2008 și 2016, când a variat în jurul cifrei de 7 milioane. După care, urmează ”dezmățul”: 30 milioane în 2017, 170 milioane în 2018, 252 milioane în 2019, 253 în 2020, 256 în 2022 și, țineți-vă respirația!, 387 milioane în 2024!!!

Premierul Bolojan susținea un ceva departe de adevăr – anume că, în acest an, subvențiile au scăzut foarte mult; în realitate, la jumătatea anului, erau de peste 100 milioane, ceea ce înseamnă că, la final, se va ajunge la aceleași valori ca în 2020-2022. Același personaj promitea că va propune o reducere (un lider PSD sulinia că ar fi trebuit începută austeritatea cu această măsură, ceea ce e foarte corect!). Și s-a propus: doar din 2026, și cu numai 40 la sută, raportat la, atenție!, anul super-electoral 2024, rezultând o sumă la fel de mare ca acum 3-4 ani. I s-ar putea spune o scamatorie, dacă nu ar fi o mârșăvie politică...

Tot o poziție favorabilă dărniciei către clasa politică are și președintele Dan. Nu din alt motiv, ci din unul stupefiant de subiectiv: ”E bine ca statul român (deci contribuabilii, n.m.,D.O.) să finanțeze campaniile electorale (...); fără o astfel de prevedere legală eu n-aș fi avut niciodate 60 de milioane de lei pentru a fi valid în competiția prezidențială”. E un exemplu, nu-i așa?, de ce înseamnă să fii onest. Și grijuliu cu banii poporului!

Desigur, parcurgând rândurile de mai sus, unii se vor întreba, dacă nu de ce să întreținem paraziți politici, măcar de ce e nevoie de atât de mulți și sume așa mari. Îi asigur că întrebările lor sunt retorice, iar lucrurile nu se vor schimba în zonă.