Biserica ‘Sfântul Nicolae Domnesc’ în imagini de epocă: O incursiune în secolele trecute

 

 În acest lăcaș de cult din centrul orașului Iași s-a scris istorie. Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” se situează și astăzi în topul celor mai frumoase și mai vizitate lăcașuri de cult din Iași. Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost, în urmă cu secole, locul în care au fost mai mulți domni ai Moldovei, trecând în decursul timpului prin numeroase refaceri, deoarece a fost afectată de incendii și cutremure.

 

 

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost, timp de 5 ani, catedrală mitropolitană

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost construită în perioada 1491-1492, de Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, în apropierea curții Domnești, motiv pentru care aici au fost unși domni Gheorghe Ștefan, Dimitrie Cantemir, Grigorie al II-lea Ghica, Constantin Mavrocordat și Grigore Alexandru Ghica. Biserica a îndeplinit, în intervalul 1677-1682, și rolul de catedrală mitropolitană. De-a lungul anilor, lăcașul de cult a avut de suferit din cauza incendiilor și cutremurelor, intervenindu-se cu lucrări de reparație. Istoricii susțin că prima reparație capitală a avut loc după invazia turcilor din 1538, când este posibil ca lăcașul de cult să fi suferit ceva stricăciuni. Lăcașul de cult a fost avariat și de focul pus de tătari în anul 1650. Biserica a fost profanată în perioada 20-28 iulie 1672, cu prilejul trecerii prin Iași a sultanului Mehmed al IV-lea, în drumul său spre Camenița, când a fost transformată temporar în moschee.

 

 

 

 

Până la urcarea pe tron a domnitorului Antonie Ruset (1675-1678), Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost închisă și a ajuns în ruine. Antonie Ruset a refăcut clopotnița, pereții interiori au fost zugrăviți și s-a reconstruit zidul din jurul bisericii în 1677, și a fost construită o cișmea în zidul de incintă, dinspre poarta cea mare a curții domnești. Reparații au fost făcute și la începutul secolului al XVIII-lea, în perioada 1703-1705, de doamna Ana, soția domnitorului Mihai Racoviță. Tot în secolul al XVIII-lea, lăcașul de cult a fost extins pe latura vestică, unde a fost construită o clădire masivă, care cuprindea două altare laterale: unul închinat Sfântului Ștefan și altul, Sfintei Varvara. Lăcașul de cult a trecut prin trei incendii, în anii 1723, 1753 și 1784, fiind supus unor reparații capitale la finalul secolului al XVIII-lea. Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost grav avariată de cutremurul din 12 mai 1814, precum și de incendiile din 1827 și 1853.

 

 

 

 

 

Lăcașul de cult a fost restaurat de arhitectul francez André Lecomte du Noüy

La jumătatea secolului al XIX-lea, lăcașul de cult era într-o stare avansată de degradare, fiind în pericol de prăbușire. Astfel, în primăvara anului 1884, la cererea unor deputați, s-a votat alocarea sumei de 100.000 de lei pentru restaurarea sa. Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost refăcută în anii 1884-1904, de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, prin demolare și reconstruire pe aceeași fundație, însă s-a păstrat în mare măsură forma sa inițială. În 1904, la sfințirea Bisericii „Sfântul Nicolae Domnesc”, au participat regele Carol I al României, regina Elisabeta, principele moştenitor al României, Ferdinand, principesa Maria, principele Carol şi cei mai importanți politicieni ai acelor vremuri.

 

 

 

 

 

În secolul XX, Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” arăta aproximativ ca în prezent, dar peisajul din jur era complet diferit, de-a lungul anilor survenind multiple schimbări urbanistice.  Imagini rare cu Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”, cele mai vechi dintre ele datând chiar de la începutul secolului al XX-lea. Într-o fotografie care datează din anul 1910, se poate observa că lăcașul de cult era înconjurat de un gard, zona din jur fiind mult mai aerisită și lipsită de vegetație. Ultimele modificări majore aduse lăcașului de cult au avut loc ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977. Acesta a impus o rotire și o translație în plan orizontal a turnului Bisericii „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iași, pilaștrii fiind forfecați și deplasați cu circa 1–3 cm din poziția inițială, la 1-1,5 m față de baza turnului. O serie de reparații s-au efectuat și în perioada 1989-1993, când s-au spălat picturile, după care lăcașul de cult a fost resfințit la 16 octombrie 1994.