„Drumul deschis de pasiunea pentru fotografie este, de fapt, un drum către mine”

 Dialog cu Oana Dăian, PR la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași și un fotograf talentat 

Pe Oana Dăian o cunoaștem de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, unde se ocupă de tot ceea ce înseamnă relații publice. Are o meserie frumoasă, trăiește în lumea artei, aproape de scenă și de luminile rampei. Puțini știu însă că Oana are și alte bucurii aduse de lumină, pe care o filtează atent cu ajutorul aparatului de fotografiat și o așează în imagini incredibil de frumoase surprise în jurul ei. Am discutat cu Oana despre pasiunea ei și despre taina pe care o stăpânește în a-și transforma visele în realitate.

- Oana, de cât timp ești în relație cu fotografia? Cum a început povestea asta frumoasă?

- Am copilărit purtând deseori cu mine un aparat Smena cu care descopeream lumea și mă inițiam în tainele luminii. Smena, fascinantul caleidoscop, diapozitivele, aparatul pentru diafilm au fost jucăriile magice ale acelei perioade. Interesul pentru imagine a continuat cu munca în televiziuni locale timp de 13 ani, dar abia de patru ani m-am apucat serios de fotografie. Mi-am achiziționat un aparat profesional și am început să stau ore în șir, zile întregi cu ochii în manuale, reviste foto, tutoriale pentru a învăța. Și încă mai învăț. Apoi am început să fotografiez mult, să îmi transform tot timpul liber, concediile, weekendurile în călătorii dedicate fotografiei. Am norocul să am acasă o familie care îmi înțelege mica nebunie, mă susține și mă încurajează.

Povestea asta frumoasă de care vorbim mi-a schimbat la propriu modul de a privi. Tot ce-mi trece pe retină se descompune în cadre, fie că am sau nu am aparatul cu mine, iar la finalul zilei, trecerea prin acea zi devine o colecție generoasă de  posibile fotografii.

Drumul deschis de această pasiune este, de fapt, un drum către mine.

 - Știu că poate părea o întrebare-clișeu, însă aș vrea să aflu ce te inspiră? Modul în care îți alegi subiectele spune multe despre sensibilitatea ta. 

- Natura mă inspiră. Mă eliberează, mă învață să fiu prezentă acum și aici, mă aduce de fiecare dată într-un spațiu al emoției autentice. În fotografie, încerc să prind această emoție. Abia aștept ziua cu lumină bună să pot să-mi iau rucsacul și să evadez din oraș, să respir. Pe lângă vacanțele cu familia în țară sau mai departe de ea, am străbătut în lung și în lat județul nostru de una singură și continuu să o fac cât de des pot și cu cea mai mare încântare. Mă fascinează pădurile nesfârșite din jurul Iașului, salbele de lacuri, fauna bogată, nici nu ne dăm seama ce norocoși suntem să avem acest paradis atât de aproape.

Fotografiez cu precădere copaci, de la care avem de învățat atât de multe, un simbol al nevoii noastre de conectare cu energia pământului. Din păcate, deja unii arbori din fotografiile mele nu mai există în realitate, ca urmare a tăierilor masive din ultima perioadă.

Zborul este iarăși o temă prezentă, de data aceasta cu referire la legătura pe care e vital să o avem cu divinitatea, la eliberarea noastră de toate programele pe care le-am dobândit pe parcursul vieții, de toate fricile și nesiguranțele noastre.

Până la urmă, mesajul din fotografia mea e unul simplu: frumusețea nealterată a naturii  o putem găsi și în noi dacă ne permitem să ne întoarcem o clipă privirea în interiorul nostru. Da, asta înseamnă să începem să (ne) iubim.

- Ai și lucrări premiate. Câte să fie și unde au fost remarcate? 

- Nu pot spune că am partcipat la multe concursuri. Nici nu vreau să fie lucrul ăsta o prioritate. Au existat câteva nominalizări și mențiuni la concursuri internaționale, apariții în reviste de profil din America. Toate fotografiile trimise au fost cu peisaje din țara noastră.

Mi-aș dori mult ca în România fotografia să fie promovată mai serios, să existe mai multe reviste specializate, galerii, concursuri și oameni care să ofere sprijin artiștilor emergenți. În Iași, din fericire, expunerea lucrărilor este posibilă în astfel de spații. România are artiști fotografi foarte talentați, care au ceva de spus în acest domeniu și ar fi util să aibă unde, nu doar pe rețelele de socializare.

 - Participi la un alt proiect, în urma unui concurs. Despre ce este vorba? 

- Este vorba despre concursul organizat de Blank Wall Gallery din Atena la care am paricipat cu o fotografie intitulată „The White Wing”, realizată aproape de Iași. A primit punctaj maxim și va fi expusă în această galerie în perioada 19 februarie- 3 martie. Expoziția intitulată „White” va cuprinde 38 de fotografii din toate colțurile lumii.

 - Pe când o expoziție personală, Oana?

- Este o întrebare care îmi este adresată destul de des, o întrebare la care zâmbesc și răspund: „Când o să mai cresc”. Visez să să pregătesc un proiect fotografic, poate o colaborare cu mai mulți fotografi din Iași pe tema pădurilor și a Deltei Moldovei. Îmi doresc mult să promovez frumusețea acestor locuri, este modul meu prin care îi susțin pe cei care luptă să le protejeze.

A consemnat Maura ANGHEL