FOTO/VIDEO - Departe de lume, în chilii pentru sfinţii urbani

 Interviu cu arhitectul Matius Ichim, creatorul conceptului Chillya * fostul absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Iaşi vorbeşte despre proiectul său de suflet prin care vrea să ofere oamenilor linişte, într-un alt fel de spaţiu

Lui Matius Ichim îi plac lucrurile frumoase, făcute cu suflet şi cu mult gust. Iubeşte natura, liniştea şi pe Eminescu.

Pare ciudat, dar uite că şi chiliile pot fi urbane, aşa după cum afirmă Matius, şi chiar sunt căutate.

- Probabil ai anticipat întrebarea, dar eram foarte curioasă – de ce o chilie, Matius?

- Ideea a apărut în 2013, dintr-o nevoie lăuntrică, a mea personală, de a evada din oraş. De fapt, de a evada din orice formă de locuire urbană, mai ales în perioada verii. Aşa a venit ideea unei locuinţe departe de lume. Am hotărât să o botez „chilia”. Încă am această nevoie de izolare, aşa cum mergea Ştefan Cel Mare ca să ia sfaturi de la Daniil Sihastrul şi cu ocazia asta se retrăgea din vârtejul vieţii la curte. Şi eu simt, din când în când, nevoia să mă retrag. Eu mă adresez unui segment destul de mic de oameni, unui public restrâns care este cam ca mine. Nu vrea să meargă într-o locaţie zgomotoasă, într-o pensiune cu musafiri care mai de care mai vulcanici. Şi pentru că pensiunile foarte bune sunt ocupate şi departe de Bucureşti, m-am gândit să dezvolt acest proiect.

- După cum am văzut, sensul este cel clasic, cunoscut, doar că numele se scrie altfel – Chillya.

- „Chillya” este un concept contemporan de reconectare a omului cu natura, cu sine şi cu autenticul. În înţelesul etimologic, chilia reprezintă acel spaţiu dedicat monahului, acel adăpost singuratic, săpat sau construit simplu, izolat şi esenţializat pentru a nu distrage atenţia de la lucrurile cu adevărat importante. Varianta modernă este o combinaţie potrivită dintre expresia britanică „chill out” care înseamnă relaxare, şi pronumele american urban „ya”, care înseamnă „tu”. Chillya este un îndemn la relaxare şi la focus pe lucrurile pe care îţi face plăcere să le faci.

- Şi uite aşa a apărut o chilie în plin Bucureşti.

- Într-o primă fază am dorit să amplasez prototipul în satul Piscu (localitate care în acest an a câştigat titlul de Satul Cultural al României – n.r.), aflat în apropierea Bucureştiului, unde a fost un mare centru ceramic. Acolo, un prieten de-al meu sculptor, Virgil Scripcariu, originar din Bucovina, împreună cu soţia lui, Adriana Scripcariu, critic de artă, au deschis o şcoală creştină, Agatonia. Acolo am vrut să duc iniţial chilia.

- Între timp planurile s-au schimb.

- Da, mi-am dat seama că ar fi fost foarte greu să coordonez lucrarea. Mi-este greu şi aici, la Bucureşti, la câteva străzi de casa mea. Darămite să mă duc în fiecare zi la Piscu, aflat la vreo 45 de kilometri, şi să-mi dau seama că am uitat să iau nişte bandă scotch de acasă sau vreo şurubelniţă ori alte scule (râde – n.r.)... A fost foarte-foarte complicat, dar am reuşit într-un timp-record, în mai puţin de o lună de zile, să avem proiectul finalizat.

- Adică astăzi ai desenat schiţa pe hârtie şi peste o lună a apărut chilia?

- Da, dar se poate şi în timp mai scurt. Practic, montarea ei la faţa locului a durat patru ore. Noi putem optimiza procesul. Asta este scopul – oamenii nu mai vor să mai construiască, implică prea mult efort – betoane, muncitori, cofraje, plus alte complicaţii gen «Stai că ne-au furat balastul, că ne-a plouat nisipul, nu s-a uscat». Noi nu afectăm natura, nu murdărim în jur, nu desprindem oamenii de familie.

- Cum i-ai putea desprinde?

- Aducându-i pe şantier să muncească. La Bucureşti, cei mai mulţi muncitori de pe şantiere sunt din Moldova. Sunt plecaţi de acasă câte o jumătate de an, copiii lor suferă din această cauză. În zona unde stau eu se construieşte mult cu moldoveni din Vaslui, Bacău. Vin, stau câte o jumătate de an, nu au viaţa socială. E greu. Ei bine, noi nu procedăm aşa.

- Ai spus că nu afectaţi natura. Ce materiale folosiţi?

- Sută la sută din lemn natural. Nu folosim materiale cu emisie de compuşi organici volatili, ceea ce a ridicat un pic costul, dar avem certificate de agremente pentru toate materialele. Lemnul, un pin nordic, provine din păduri din care s-a tăiat controlat. La nivel macro, Chillya reprezintă o formă de aplicare a conceptului danez Hygge. Termenul defineşte un mod de viaţă care păstrează în centrul atenţiei lucrurile mici, dar importante precum timpul petrecut cu prietenii şi familia. Hygge este considerat un antimodel pentru stilul de viaţă urban trecător şi este caracterizat printr-o atitudine pozitivă faţă de oameni şi situaţii.

- În ce constă chilia?

- Construcţia în sine, care este un spaţiu esenţializat, are suprafaţa unui pat regal, de 1,60x2 metri şi un mic spaţiu de depozitare pentru minimum de obiecte luate din casele noastre atunci când dorim să evadăm. Ca atunci când ai vrea să fugi pe o insulă - ce ţi-a lua cu tine? O lanternă, o lumânare, un chibrit, cartea cu poeziile lui Eminescu, un creion. Nişte bani. Nu multe pentru că ne distrag de a privi natura, de a ne orienta către noi înşine, către Divinitate, către partenerii noştri de viaţă.

- Avem doar o saltea pe care dormim cu toţii?

- Exact. Iar dacă nu încăpem mai cumpărăm o chilie. Va avea şi toaletă, gândită ca un spaţiu ca în avion. Nu vrem spaţii mari, în care să băgăm o groază de bani ca să le climatizăm, să le întreţinem. E un stil minimalist orientat către o viaţa sustenabilă cu adevărat. Are saltea, spaţiu de depozitare, o sursă de iluminat şi o alta de sonorizare. Noi suntem pregătiţi să livrăm şi cu o mini-centrală eoliană sau cu panouri cu celule fotovoltaice, dar la etapa la care suntem nu ne-am permis pentru că ar fi însemnat alte câteva mii de euro. Le vom face cu timpul.

- Unde o amplasaţi şi cum?

- Unde vrea fiecare. Ne spune doar unde ar vrea să stea relaxat şi departe de lume, apoi ne ocupăm noi. Sistemul nu afectează deloc mediul, nu avem betoane, nici chimicale, iar după ce plecăm, lăsăm în urmă totul aşa cum a fost. Se poate muta oriunde se doreşte. Nu există o singură locaţie perfectă pentru Chillya. Obiectul sau ansamblul de obiecte sunt asimilabile uşor zonelor urbane, zonelor rurale, de munte sau în apropierea mării.

- Cum a primit publicul un astfel de proiect?

- Nici măcar nu o instalasem şi am avut cereri. Un tânăr român, revenit din Belgia a dorit să amenajeze la Constanţa un parc pentru voluntari care vin din toată Europa. S-au săturat de oraşele lor şi vin aici să ajute. Este cerere. Noi am mers pe o vibraţie care a adunat mai multe energii, iar proiectul a ieşit foarte frumos.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Matius Ichim a absolvit Facultatea de Arhitectură din Iaşi în 2002, iar după o perioadă de timp petrecută la Freiburg, s-a stabilit la Bucureşti.