INTERVIU îSoţii nu mai pot conveni divorţul doar prin încheierea unui acord de mediere

Cuplurile care doreau să divorţeze şi aveau puse la punct toate aspectele legale, puteau apela la un mediator pentru o procedură simplificată. Însă, decizia de săptămâna trecută a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că mediatorul nu poate încheia un acord de divorţ între soţi, acord care urma să fie prezentat ulterior la instanţă în vederea pronunţării unei hotărâri de expedient, care să consfinţească acordul de mediere ce conţine divorţul. Până la intervenţia ICCJ, mediatorul făcea mai mult decât îi permitea, special, legea. Fără suport legal, el constata acordul de voinţă al soţilor pentru divorţ, acord consemnat în scris şi oferit apoi instanţei de judecată pentru consfinţire prin hotărâre.

Decizia ICCJ va avea drept consecinţe şi costuri mai ridicate în ceea ce priveţte taxa de timbru care va fi de 200 de lei, faţă de 20 de lei cât era în cazul medierii.

Toate aceste modificări legislative au fost explicate în detaliu, pentru cititorii cotidianului Evenimentul Regional al Moldovei, de către prof. univ. dr. Gabriela Lupşan, avocat în Baroul Iaşi.

- Doamna profesor, ce a hotărât, de fapt, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 33/2019, publicată în Monitorul oficial din 24.02.2020, cu privire la divorţul prin mediere?

- Nu este vorba despre interzicerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a divorţului prin mediere, ci de intervenţia instanţei supreme în clarificarea unei probleme de practică judiciare neunitară în ţară, în sensul că unele instanţe din ţară luau act de acordul de mediere care conţinea acordul soţilor de a divorţa, altele, dimpotrivă, îl respingeau, pentru că divorţul – care ţine de statutul personal - nu poate face obiectul medierii. Or, instanţa supremă a interpretat art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) şi art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi a dispus ceea ce era de altfel evident nu numai din textele indicate. Astfel, în faţa mediatorului soţii nu pot conveni divorţul prin încheierea unui acord de mediere, aşa cum aceştia pot face cu privire la situaţia copiilor rezultaţi din căsătorie sau cu privire la lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul, ci şi din poziţia mediatorului în arhitectura procedurala a divorţului, cu competenţe exclusive şi limitative prevăzute de lege numai pentru notarul public, ofiţerul de stare civilă şi instanţa de judecată.

- Care va mai fi rostul mediatorului în situaţiile iminente de desfacere a căsătoriei?

- Soţii se pot adresa mediatorului pentru a se negocia prin intermediul şi cu ajutorul mediatorului forma (divorţ prin acord, divorţ din culpă comună, divorţ fără culpă) şi felul divorţului (divorţ administrativ, notarial sau judiciar), însă rezultatele acestei negocieri/mediere nu vor fi concretizate într-un acord semnat de părţi şi de mediator, care să mai poate fi depus la instanţă în vederea încuviinţării lui. În lumina acestei decizii a ICCJ, soţii, lămuriţi deplin de către mediator asupra aspectelor ce ţin de desfacerea căsătoriei, vor merge în faţa notarului sau a instanţei de judecată pentru a-ţi manifesta în mod direct şi liber consimţământul la divorţ, realizând astfel acordul pentru divorţ. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a convenit la mediere, prin efortul mediatorului şi prin concesiile unuia sau a ambilor soţi, respectiv ca soţii să realizeze un divorţ judiciar pe baza acordului, se va menţine în faţa instanţei, prin exprimarea acordul atunci când judecătorul va verifica dacă soţii stăruie sau nu în realizarea unui divorţ amiabil.

- Practic, ce efecte va avea această măsură?

- Măsura nu are impact major asupra activităţii mediatorului şi nici a instanţei de judecată. Mediatorul poate să consemneze decizia soţilor de a divorţa pe una dintre cele trei căi: administrativă, notarială sau judecătorească, eventual modalitatea de a divorţa cu sau fără culpă, însă sub nici o formă mediatorul nu poate redacta acordul de mediere ce conţine divorţul pe baza acordului soţilor. În ceea ce priveşte instanţa investită cu o cerere de divorţ, aceasta va verifica în fiecare caz consimţământul soţilor prezenţi în sala de judecată sau reprezentaţi în condiţiile legii de un mandatar avocat sau nu, şi ea va constata acordul de voinţa la divorţ, pe baza căruia apoi pronunţă desfacerea căsătoriei, a mai spus avocatul.

- Se complica procesul când este vorba de minori, în urma modificărilor legislative?

- Deloc, procedura rămâne aceeaşi. Situaţia minorilor rezultaţi din căsătoria supusă desfacerii este lăsată de legiuitor la înţelegerea soţilor, care pot să apeleze la mediator pentru a fi rezolvate problemele legate de locuinţa copiilor, autoritatea părintească (întotdeauna în comun, altfel acordul de mediere nu se poate încheia), stabilirea contribuţiei părinţilor la suportarea cheltuielilor de creştere şi educare a copiilor, stabilirea unui program de legături personale dintre copii şi părintele nerezident. Aţa fiind, dacă soţii se înţeleg, mediatorul redactează textul acordului de mediere cu privire la situaţia copiilor, acord care va fi prezentat instanţei judecătoreşti, în vederea consfinţirii lui prin hotărârea de expedient.

- Ce aţi observat în practică? Era divorţul prin mediere o soluţie bună pentru ambele părţi?

- Dacă se are în vedere divorţul, adică modalitatea de desfacere a căsătorie, mediatorul are un rol important, alături de avocat, în consilierea soţilor în tot ce înseamnă procedura divorţului, efectele divorţului cu privire la soţi, la copiii minor, folosirea locuinţei şi altele. Mediatorul are timpul necesar pentru a se ocupa de respectivul caz, are pregătirea necesară pentru a obţine concesii, pentru ca în final să se realizeze un acord. Sigur, mai este vorba şi despre încrederea soţilor în mediator. Suspiciunea (întemeiată sau nu) a unuia dintre soţi face ca medierea să se finalizeze fără a se ajunge la vreun acord. În practică, se poate constata că sunt reduse ca număr cazurile în care soţii încheie un acord de mediere pe tot ceea ce înseamnă divorţul. Prin aplicarea deciziei ICCJ, medierea rămâne valabilă pentru cererile accesorii divorţului, cu privire la relaţiile dintre soţi (lichidarea comunitate de bunuri, partaj, de exemplu), precum şi la relaţiile dintre părinţi şi copii, fiind exclusă încheierea acordului de mediere privitor la acordul soţilor de a divorţa astfel.

Ruxandra CAŞU