1 septembrie, începutul noului an bisericesc

 * în timp ce lumea numără anii de la 1 ianuarie, Biserica își așază începutul în prag de toamnă, la 1 septembrie * o tradiție veche, moștenită din iudaism și Bizanț, care transformă timpul din simplă succesiune de zile în drum de sărbătoare și binecuvântare

Într-o dimineață limpede de septembrie, când frunza abia începe să-și schimbe culoarea, iar câmpurile își dau ultima roadă, clopotele bisericilor din întreaga lume ortodoxă anunță începutul unui nou an. Nu al celui civil, ci al anului bisericesc, care își deschide filele la 1 septembrie, potrivit unei rânduieli ce vine din vechime.

În tradiția iudaică, toamna era socotită început de an. Atunci se încheia ciclul agrar, se adunau roadele, iar oamenii aduceau mulțumire lui Dumnezeu. Această rânduială a fost preluată și în Imperiul Bizantin, unde 1 septembrie devenise începutul anului civil. Biserica, aflată în legătură cu ritmul comunității și al imperiului, a consacrat aceeași dată drept început al drumului său liturgic. Astfel, timpul omului și timpul lui Dumnezeu s-au întâlnit într-o aceeași zi.

Dar ce înseamnă de fapt acest „an bisericesc”? El nu se măsoară în planuri sau rezoluții, ci în sărbători și praznice, în ritmul rugăciunii și al trăirii. Este o călătorie prin istoria mântuirii: de la Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) până la Adormirea ei (15 august), viața Bisericii este înconjurată de chipul Fecioarei, ca o ocrotire peste întregul timp. Între aceste două repere, sărbătorile mari – Crăciunul, Boboteaza, Paștele, Rusaliile – devin popasuri pe care sufletul este chemat să le străbată.

În biserici, începutul de an aduce și o rugăciune specială pentru binecuvântarea timpului: cereri pentru ploi roditoare, pentru belșugul pământului, pentru pace și sănătate. Este momentul în care comunitatea își încredințează viitorul în mâinile lui Dumnezeu, recunoscând că fiecare zi, fiecare ceas și fiecare anotimp sunt daruri care trebuie sfințite.

Dacă anul civil este privit prin prisma cifrelor, a bugetelor și a planurilor, anul bisericesc este o hartă a sufletului. El orientează viața credinciosului într-un alt fel de timp – un timp sacru, care nu se epuizează, ci conduce spre veșnicie. A ține cont de începutul bisericesc înseamnă a învăța să trăiești nu doar în succesiunea lunilor, ci în lumina praznicelor, acolo unde fiecare sărbătoare aduce sens și fiecare post curățire.

Astfel, 1 septembrie nu este doar o dată de calendar. Este un prag nevăzut, un început ce adună în sine tradiția veche, memoria Bizanțului și chemarea la o viață așezată în ritmul lui Dumnezeu. Pentru omul care privește cu atenție, fiecare toamnă devine nu doar sfârșitul verii, ci începutul unui drum nou al sufletului, unde zilele nu sunt simple file ce se desprind, ci trepte ce urcă spre Împărăția Luminii.

Maura ANGHEL