18 ani în Uniunea Europeană. Investiții, libertate de mișcare și viitor pentru copii

 

România a primit, în 18 ani de apartenență la Uniunea Europeană, peste 100 de miliarde de euro. Bani nerambursabili. Bani veniți la timp, într-o țară care altfel ar fi rămas blocată într-un prezent cu drumuri de pământ și școli cu sobă.

Cine vrea să vadă ce a însemnat cu adevărat această șansă, să meargă în Nord-Estul țării. În satele din Vaslui, Botoșani, Neamț, în orașele din Suceava, Bacău, Iași. Acolo, unde dezvoltarea părea un cuvânt gol, Europa a pus temelii: drumuri, creșe, spitale, rețele de apă, sisteme de irigații, centre educaționale.

Sunt locuri în care fondurile europene nu sunt doar „proiecte”, sunt viața de zi cu zi.

UE a adus asfalt acolo unde erau doar hârtoape. A adus apă curentă, digitalizare, ambulanțe, incubatoare de afaceri. A deschis granițele – nu doar cele fizice, ci și cele mentale.

Copiii din nordul Moldovei merg în Erasmus. Studenții fac masterate în Europa. Profesorii predau la Madrid sau Utrecht. Oameni din sate izolate călătoresc acum cu buletinul în toată Europa – ca turiști, ca muncitori, ca cetățeni cu drepturi reale.

Europa înseamnă mai mult decât banii primiți. Înseamnă o direcție morală și civilizație pentru ceu care o caută și o apreciază. Standard. Protecție. Libertate de a circula, de a studia, de a munci. De a spera.

Și da, Europa are birocrație. Da, nu ne iese totul bine. Dar fără Europa, nu am fi avut ce avem azi. Nu am fi fost unde suntem. Și nu am fi avut nicio pârghie reală de a schimba ceva.

La 18 ani de când am intrat în Uniunea Europeană, nu mai e vremea bilanțurilor sterile. E timpul să înțelegem că acești bani au fost o fereastră de oportunitate. Una pe care încă o putem folosi – sau o putem închide, cu zgomot și regret.

Maura ANGHEL