„A curatoria un festival de artele spectacolului înseamnă să activezi expertiza teatrologică pe care o aiˮ

 Dialog cu teatrologul Oltița Cîntec, inițiatorul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr

De 16 ani, luna octombrie stă sub semnul teatrului pentru tineri, Iașul fiind gazda unui eveniment emblematic - Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI). Inițiat de către directorul artistic al Teatrului „Luceafărul”, Oltița Cîntec, evenimentul se bucură în fiecare an de o agendă foarte bogată, mult apreciată de public. Alături de entuziastul teatrolog am revăzut o parte din cele mai importante scene ale festivalului.

- O nouă editie a FITPTI. Cortina a căzut de o săptămână, dar ecourile încă se mai aud. Și e firesc, fiind o ediție ambițioasă, la fel ca precedentele. Ce a făcut diferența?

- Diferența o face de fiecare dată tema în jurul căreia curatoriez evenimentul. De înalta lui ținută estetică nu se mai îndoiește nimeni, suntem posesorii valorosului label „festival remarcabilˮ (încă din 2015) atribuit, la finalul unei examinări riguroase operate de o comisie de experți independenți europeni, la solicitarea European Festival Association cu sediul la Bruxelles. Emblemele tematice pe care le aleg în fiecare an și multitudinea de evenimente pe care le așez sub această umbrelă sunt cele care diferența. Țin, de asemenea, la exclusivitățile naționale, am avut și anul acesta o sumedenie. Ele ne individualizează în peisajul festivalier de gen, urmăresc de fiecare dată companii și artiști care nu au mai fost în România, care vin și joacă numai la Iași. În acest fel, inducem sentimentul de sărbătoare, de eveniment special, publicul se simte răsfățat, numai el are oportunitatea unor asemenea întâlniri teatrale. Uite, de pildă, o mare iubitoare de teatru, Adela Duca din Cluj, a postat un comentariu foarte măgulitor la adresa noastră spunând că „Am văzut programul și mi se pare impresionant. Îi invidiez pe ieșeni pentru că se vor bucura de un asemenea festival. Tare frumos ar fi să avem ceva similar la Cluj. Felicitări și mult succes!ˮ.

A curatoria un festival de artele spectacolului înseamnă să activezi expertiza teatrologică pe care o ai. Să faci un exercițiu de conceptualizare, care e un demers creativ, iar asta transpare în arhitectura programului cu care te prezinți. Am întotdeauna în vedere toate categoriile de public, de la cel fidel, la cel potențial, specialiști, studenți la Teatru. E fundamental ca orice amator de cultură să se regăsească în punctele din program. Am invitat și vedete, teatre de care toată lumea știe, dar și artiști emergenți, companii independente. E esențial ca tinerii aflați la debut în carieră să aibă platforme de exprimare. Și, apropo de exprimare, am dat ocazia și spectatorilor să o facă. La finalul câtorva dintre spectacole, am organizat discuții post-vizionare pentru a face auzită și vocea din partea neluminată a sălii. Au fost foarte interesante aceste feedback-uri la cald!

-  Feminin/Masculin. De ce această temă? Și, fără a suna a discriminare, care tonuri s-au auzit mai tare în această ediție?

- A fost la paritate! Când un subiect este abordat cu echilibru, cu argumente și de o parte și de alta, pentru că feminin-masculin cu variantele lor fluide sunt complementare, beneficiul e generalizat. Și nici nu ne-am propus, ar fi fost utopic, să soluționăm probleme cu vechime seculară, asta cere timp, eforturi conjugate pe toate palierele comunității. Scopul a fost să orientăm reflectoarele către o problematică fundamentală în viața oricărei societăți. Să recurgem la mijloacele artisticului pentru a sensibiliza, căci asta face teatrul, ridică chestiuni delicate prin expresivitatea scenică. Am așezat ediția 2023 a FITPTI în spiritul unei replici celebre din dramaturgia universală - Nora lui Ibsen îi spune soțului ei: „Torvald, stai jos, noi doi avem multe să ne spunem!ˮ. Asta am dorit, asta am reușit! O recentă statistică a European Theatre Convention arată că, în teatrul continental, raportul dintre femei și bărbați este de 4 la 6. Că stereotipurile de gen încă domină profesiunile scenice. Că în poziții de top se află în continuare mai mulți bărbați. FITPTI 2023 a fost un demers cultural de reamintire a nevoii egalității de șanse feminin-masculin.

- La FITPTI avem teatru pentru toate vârstele, de la bebeluși până la seniori. Cum reușiți să îmbinați vârstele astfel încât întregul să fie perfect conturat?

- Delimitările pe vârste nu sunt chiar atât de ferme, orice spectacol pentru copii e, de fapt, unul pentru întreaga familie, cele pentru tinerii adulți sunt și pentru maturi și seniori, după cum cele pentru maturi și seniori pot fi vizionate și de adolescenți. Ține, mai degrabă de vârsta culturală, de curiozitate, de dorința de a participa la experiențe inedite. Dar, desigur, pentru ca aceste experiențe să fie adecvate, e musai ca spectatorii să se informeze în prealabil despre recomandările de adresabilitate, conținut, subiect, stilistică artistică etc. Un spectator avizat așa procedează.

- Teatru pentru copii mici-mici. Cât de importantă este o astfel de expunere pentru viitorul adult?

- Ai publicul pe care îl crești, deci îi atragem de mici în sălile de teatru! Teatrele dramatice ar trebui să ne mulțumească, le dăm pe tavă public gata modelat. Lor le rămâne doar să știe ce să îi ofere pentru a-l ține aproape! Mersul la teatru e foarte important, activează în om resorturi emoționale profunde, esențiale în dezvoltarea personală. Teatrul e un refugiu, e un spațiu al desfășurării neîngrădite a imaginației. E un loc magic!

- Spectacole multe, săli pline și arhipline. Ca fondator al FITPTI, ce v-a plăcut cel mai mult?

- Aglomerația și agitația aceea frumoasă din fața Teatrului, din foyer, febrilitatea cu care publicul așteaptă să intre, curiozitatea care precede începerea reprezentației. Apoi, chipurile privitorilor din timpul spectacolului, ele spun totul, fără cuvinte, despre bucuria pe care FITPTI o produce. E cea mai mare satisfacție a oricărui curator să vadă că ceea ce le dăruiește celorlalți produce mulțumire culturală. Există o vibrație specială a sălii, e în sine un spectacol al acestor oameni care se întâlnesc fără să se cunoască, rezonând împreună la iluzia teatrală. Oamenii de știință spun că inimile lor bat la unison, la propriu.

 - Aici aș schimba perspectiva și aș aduce criticul la pupitru – vă invit să vă detașați de rolul de inițiator al FITPTI și să-l priviți cu ochiul criticului. Ce v-a plăcut și ce ar trebui retușat?

- Asta e o invitație la, pe de o parte, un exercițiu de egolatrie, pe de alta, la o distanțare de ceva ce am conceput. Pot face mai ales a doua parte. A fost bine, în ansamblu, însă ceea ce ne-ar trebui ar fi o infrastructură teatrală, mă refer la săli, mai…primitoare. Teatrul „Luceafărul” are nevoie urgentă de reparație capitală. Legea spune că trebuie făcută o dată la 25 de ani, iar clădirea noastră a fost data în folosință în 1987, adică de 35 de ani. Noi am început demersurile în 2013, dar a fost după modelul „un pas înainte, doi pași înapoiˮ. Au fost ani și administrații când am primit finanțare pentru pașii premergători (studii de fezabilitate, proiect tehnic), urmați de perioade cu zero lei. Consiliul Județean, proprietarul clădirii și finanțatorul nostru, e deschis, caută rezolvări, sper să urmeze etape care să însemne schele și muncitori care să lucreze. Nu ar fi nevoie de închiderea sălilor, nici de o mutare vremelnică, s-ar putea repara pe secțiuni, sunt soluții. Știu că întrebarea se referă la partea conceptuală, dar implică și această dimensiune. Retușuri operez în fiecare an pentru că tema diferă. În viitor cred că o să extind componenta de ateliere, care a fost foarte bine primită, există interes.  

- FITPTI 2024. Ce surprize va aduce?

- Intenționez o extindere a componentei outdoors. Oamenii doresc experiențe neobișnuite, și, dacă la capitolul săli/incinte adecvate artei teatrale Iașul nu stă chiar așa de grozav (lipsește o hală amenajată ca spațiu multicultural, un proiect care nu ar dura foarte mult pentru a deveni realitate), la locuri speciale pentru reprezentații în aer liber stăm bine. Va fi o direcție în mod cert!

Oltița Cîntec este doctor în Teatrologie, conf.univ.dr. habil. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescuˮ din Iași, profesor asociat la Școala Doctorală a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyaiˮ din Cluj, curator al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT), director artistic al Teatrului „Luceafărul” din Iași. Articolele și studiile sale au apărut în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate; a făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în România și în afara granițelor; este autoarea mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate.

 Maura ANGHEL