„A face teatru e o formă de generozitateˮ

 * dialog cu teatrologul Oltița Cîntec

Este doctor în Teatrologie, conf.univ.dr. habil. la Facultatea de Teatru a Univesității Naționale de Arte „George Enescuˮ din Iași, profesor asociat la Școala Doctorală a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyaiˮ din Cluj, curator al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT), director artistic al Teatrului Luceafărul din Iași. Articolele și studiile sale au apărut în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate; a făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în România și în afara granițelor. Este autoarea mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate. De curând a fost nominalizată la Premii UNITER, categoria „Cel mai bun critic de teatru”.

- Cum te-ai simțit când ai aflat că ai fost nominalizată la Premiile UNITER? A fost o recunoaștere a muncii și pasiunii tale, iar eu sunt sigură că această experiență a fost una incredibil de emoționantă pentru tine.

- Aș fi ipocrită să susțin că nu m-am bucurat. E o recunoaștere venită din partea breslei care contează, e un semn că ceea ce faci e valorizat. Când scriem, când concepem proiecte, când dăruim celorlalți din ce știm și ne place să facem, nu ne gândim să obținem recompense de genul acesta. Un feedback există întotdeauna – expresiile de pe chipurile artiștilor și spectactorilor care ne citesc ori asistă la evenimente pe care le imaginăm, mesaje de tot soiul, uneori și noi, teatrologii, suntem aplaudați. O coroniță venită din partea UNITER, organizația noastră profesională, e un plus apreciativ.

„Teatrul are un rol extraordinar în viețile tuturor, indiferent de vârstă, dar cu atât mai mult în etapele modelatoare”    

- Ce te-a inspirat să creezi unul dintre cele mai apreciate festivaluri de teatru pentru tineri din Europa? Poate împărtășești cu noi momentul în care ai simțit că acest festival este cu adevărat special și aduce o schimbare în lumea teatrului pentru tineri.

- Iașul nu avea, în 2008 când am început Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, niciun festival de artele spectacolului, deci evenimentul pe care îl curatoriez a venit dintr-o nevoie a comunității. Nu a fost un gest de egolatrie din partea mea – dacă ați știi câtă muncă înseamnă, cât timp și energie! -, am vrut să avem și aici o manifestare care să conteze național și internațional. Exact acestea au fost calitățile principale pentru care, încă din 2015, Asociația Europeană a Festivalurilor cu sediul la Bruxelles, ne-a acordat labelul „festival remarcabilˮ. L-am obținut și îl deținem în urma unei evaluări realizate de un juriu de specialiști independenți prezidat de Jonathan Mills, fost director pentru multe ediții al Edinburg Festival Fringe. Relația organică cu comunitatea și deschiderea internațională sunt completate de exclusivități naționale (companii, artiști care vin pentru prima oară în România, numai la Iași), activități conexe. Fiecare nouă ediție – ajunem acum la 17-a, are o temă, astfel evităm zona periculoasă a repetitivității, ne reinventăm mereu, așa e sănătos în artă. Anul acesta va fi „tranzițieˮ, 2024 numără 35 de ani de la borna 1989, e binevenit un moment de analiză.

- Cum crezi că teatrul poate influența și îmbogăți viața tinerilor și a studenților, dincolo de aspectul său artistic? Ești un exemplu extraordinar de implicare în educația lor și aș fi curioasă să aflu cum vezi tu rolul teatrului în formarea lor ca indivizi și ca membri ai unei comunități mai largi.

- Teatrul are un rol extraordinar în viețile tuturor, indiferent de vârstă, dar cu atât mai mult în etapele modelatoare. Componenta educațională e determinantă în pregătirea pentru perioada de adult. Cel mai fain lucru e că nici măcar nu ne dăm seama de asta, e un efect implicit, asta e marea lui calitate. Ne ducem la teatru din curiozitate, vrem să socializăm, să ne petrecem o bucățică de timp liber, să fugim din cotidian. Și, ce să vezi?, ieșim de acolo un pic altfel decât eram când am intrat. Mai îmbogățiți sufletește, asta e marea minunăție a teatrului. Ne răspunde indirect și atât de atașant la anumite întrebări la care nu aveam răspuns. Ne îndeamnă să gândim, ne stimulează afectivitatea, activează resorturi ale umanului care existau latent.

- Care sunt principalele provocări cu care te-ai confruntat ca profesor universitar? Cu siguranță ai avut momente dificile, dar felul în care ai răspuns acestor provocări și ai inspirat studenții să persevereze este cu siguranță demn de admirație.

- Fiecare nouă zi, fiecare nouă întâlnire e o provocare, e foarte stimulativă profesional. Legătura cu cei care vin din urmă e benefică emoțional și intelectual, mă bucur că pot să transfer din expertiza acumulată. Mă motivează, îmi activează resurse pe o linie conexă aceleia creative de curator/director artistic, dar atât de apropiată. Uite, de pildă acum lucrez la un volum/curs despre teoriile recente ale teatrului. Lunile acestea îmi va apărea la Polirom o carte îndrumar pentru tinerii artiști. Simt că toate acumulările mele teatrologice capătă un sens mai direcționat. Sunt un om care nu fac lucrurile din calcul, fac ce îmi place, cu pasiune și competență, ca să împart cu ceilalți din bucuriile teatrale la care sunt părtașă.

„E capital să știi cine ești, să te cunoști, să ai curaj, să fii onest, să ai disciplină profesională, să preferi drumurile mai neumblate”

- Cum ai reușit să îmbini pasiunea ta pentru teatru cu munca ta ca profesor universitar? Poate împărtășești cu noi un moment în care ai simțit că aceste două aspecte ale vieții tale s-au împletit într-un mod cu adevărat special și profund.

- Sunt foarte conectate, aș zice chiar ombilical. Orice articol/studiu pe care le scriu îi implică și pe discipoli, inițiativele teatrale, de asemenea. Sunt genul de om care încerc să construiesc. Cineva mi-a scris un comment la postarea cu nominalizarea „ e o nominalizare care are în spate o muncă enormă, dăruire și generozitate”. E o persoană în a cărei sinceritate cred, a contat enorm să știu că sunt înțeleasă printr-o asemenea grilă evaluatoare. Nu sunt un om perfect, nu există așa ceva, am și eu defecte, dar mă străduiesc să le fac… utile  (zâmbește- n.r.). A face teatru în toate formele lui, inclusiv ca dascăl, e o formă de generozitate, eu așa o văd. Critic, dar și creez contexte de exprimare pentru alții, intermediez întâlniri estetice, împărtășesc viziuni, încurajez.

- Care sunt valorile și principiile tale fundamentale în ceea ce privește educația artistică a tinerilor? Aș fi interesată să aflu cum aceste valori te-au ghidat în munca ta și în organizarea festivalului de teatru pentru tineri.

- M-am format la „Școala ardeleanăˮ, sunt ardeleancă, principalul îndemn al mamei mele, Angela - un nume predestinat, a fost îngerul meu păzitor, suna așa: „No, tu copilă, apăi dacă te-apuci de-un lucru, nu te lăsa până nu l-ai făcut foarte bine!ˮ. E capital să știi cine ești, să te cunoști, să ai curaj, să fii onest, să ai disciplină profesională, să preferi drumurile mai neumblate, deși dacă e mai greu pe acolo. Asta i-am învățat și pe Mălina și Vlad, copiii mei. Nu e ușor, dar e frumos când, după muncă și implicare, reușești ce ți-ai propus.

- Ce sfaturi ai pentru tinerii care își doresc să urmeze o carieră în teatru sau în domeniul artistic? Cu siguranță ai acumulat multe înțelepciuni și experiențe pe parcursul carierei tale și aș fi curioasă să știu cum îi încurajezi și îi ghidezi pe cei tineri care își doresc să urmeze această cale.

- Să aibă nervii, stomacul și ficatul tari, rezistente. Nu e un mediu comod, e intens concurențial, din sala de spectacol se văd doar luminile strălucitoare ale rampei, însă în teatru ai de traversat multe colțuri umbroase sau întunecate de-a dreptul. Talentul e primordial, determinarea. Visul e frumos, gloria e tentantă, dar poate deveni o extraordinară provară și sursa nefericirii dacă nu știi s-o gestionezi. Sunt extrem de multe oportunități creative, trebuie să fii original, să îndrăznești, să fii tenace.

- Cum crezi că ar trebui să evolueze relația dintre teatru și publicul tânăr în viitor? Având în vedere schimbările din societate și din mediul cultural, este important să reflectăm asupra modului în care putem să atragem și să implicăm publicul tânăr în lumea minunată a teatrului.

- Tinerii trebuie implicați în creația teatrală, ca focus grupuri, de pildă. E esențial să știm ce așteptări au, ce îi interesează, ce modalități de a comunica preferă, ce le-a plăcea să vadă pe scenă. Altfel ne vor ocoli.

- Ești pasionată de călătorii, ați ajuns în multe țări. Unde ți-a plăcut cel mai mult și ce te-a atras la teatrele din acele locuri?

- Pentru mine viața în sine este o călătorie, așa o percep. N-am stare dacă nu umblu, fizic sau cu imaginația, dacă nu văd locuri și nu fac lucruri noi. Sunt extrem de curioasă, detest rutina, experimentez. De pe unde umblu relatez și celorlalți, fie scriind despre lumile alea, fie aducând în FITPTI artiști de pe-acolo. Exemplific: anul trecut am ajuns în Madeira, un loc minunat, anul acesta voi include în programul festivalului un grup de artiști din insulă.

- Dacă ai avea puteri nemărginite, ce ai schimba la lumea teatrului?

- Nimic. Ba nu, totul!

A consemnat Maura ANGHEL

 

Caseta 1

„Teatrul are un rol extraordinar în viețile tuturor, indiferent de vârstă, dar cu atât mai mult în etapele modelatoare. Componenta educațională e determinantă în pregătirea pentru perioada de adult. Cel mai fain lucru e că nici măcar nu ne dăm seama de asta, e un efect implicit, asta e marea lui calitate. Ne ducem la teatru din curiozitate, vrem să socializăm, să ne petrecem o bucățică de timp liber, să fugim din cotidian. Și, ce să vezi?, ieșim de acolo un pic altfel decât eram când am intrat. Mai îmbogățiți sufletește, asta e marea minunăție a teatrului. Ne răspunde indirect și atât de atașant la anumite întrebări la care nu aveam răspuns. Ne îndeamnă să gândim, ne stimulează afectivitatea, activează resorturi ale umanului care existau latent” – Oltița Cîntec

 

Caseta 2

„Fiecare nouă zi, fiecare nouă întâlnire e o provocare, e foarte stimulativă profesional. Legătura cu cei care vin din urmă e benefică emoțional și intelectual, mă bucur că pot să transfer din expertiza acumulată. Mă motivează, îmi activează resurse pe o linie conexă aceleia creative de curator/director artistic, dar atât de apropiată” – Oltița Cîntec