„Fiecare pacient care intră pe ușa cabinetului este o provocare”

 Dialog cu dr Gabriela Turcu, medic primar de medicină de familie

În țesătura delicată a practicii medicale, mereu se conturează o melodie subtilă a forței și eleganței feminine. Empatia rafinată a femeilor, acea capacitate de a asculta și de a simți dincolo de cuvinte, este o comoară neprețuită în lumea vindecării. Cu fiecare diagnostic și fiecare decizie medicală, forța și echilibrul feminin își fac simțită prezența. Cu fiecare pas, femeile din medicină aduc nu doar cunoștințele științifice, ci și o eleganță, o celebrare a diversității umane și a contribuției fiecărui individ în îngrijirea pacienților. Fiecare voce, fiecare perspectivă aduce un ton nou în simfonia vindecării, amplificând armonia și profunzimea experienței medicale. Despre toate aceste detalii am discutat cu dr Gabriela Turcu din mai multe ipostaze - de medic, manager, cadru didactic, femeie și prietenă.

- Ați reușit să îmbinați pasiunea pentru medicină cu spiritul antreprenorial în carieră. Care să fie secretul?

- Cele două aspecte se împletesc și implică reciproc: e mai dificil să faci medicină dacă nu știi cum să-ți organizezi cabinetul, care-ți sunt cheltuielile, ce presupune să ai angajați (pentru că ești pus și în postura de angajator), către ce categorie de pacienți îți îndrepți mai mult atenția, lucruri ce țin de antreprenoriat. În egală măsură, nu poți face antreprenoriat medical dacă nu ești conștient care sunt resursele științifice de care dispui și mai ales care sunt competențele, limitele din punct de vedere medical.

- Care a fost momentul cel mai provocator din cariera dvs. medicală și cum l-ați depăși?

- Greu de precizat un anumit „moment” pentru că provocările sunt zilnice – orice pacient îți intră pe ușa cabinetului este o provocare. Dacă e să vorbim însă de cele mari, au fost două: prima când mi s-a propus poziția de manager de clinică în mediul privat și a trebuit să învăț de la zero tot ce înseamnă management. Lucrurile au decurs de la sine, având în vedere că toate competențele pe care le dezvoltam se pliau pe calitățile mele de lider nativ. Cea de-a doua și cred, cea mai mare, a fost să trec de la management la viața de medic în contact direct cu pacientul. Consider că a fost cea mai bună alegere de până acum, dar și cea mai mare provocare, deoarece interacțiunea cu oamenii, mai ales din prisma relației medic – pacient, este una sensibilă și dificilă.

- Medic în mediul rural. Ce v-a inspirat să inițiați proiectul medico-social de la Vlădeni și care sunt principalele sale obiective?

- Sinceră să fiu, în momentul în care am hotărât să fac această schimbare, am avut mai multe posibilități. O variantă a fost în urban, în Iași, și încă vreo două locații în mediul rural, dar am ales să merg la o distanță mai mare de oraș dintr-un motiv foarte realist: cu cât distanța față de oraș este mai mare, cu atât este mai mare și nevoia oamenilor de a avea un medic. Este greu și fizic, și financiar pentru pacientul de la țară să vină la oraș pentru orice problemă medicală. Aici intervine rolul medicului de familie, acela de a le rezolva cât mai mult din aceste probleme. Acestea sunt de fapt provocările mele zilnice și care mă țin „în priză”.

- În calitate de medic de familie și antreprenor, cum gestionați echilibrul între datoria profesională și angajamentul personal în comunitatea dvs.?

- Cele două se implică una pe cealaltă, pentru că angajamentul personal în comunitate ține tot de datoria profesională. Când am ajuns acolo mi-am propus să renovez spațiile cabinetului și am făcut în mare măsură acest lucru cu fonduri proprii, urmând să continuu cu fonduri PNRR. Mi-am propus să le asigur pacienților acces la investigații și am reușit să aduc în fiecare lună un laborator care să le recolteze analize, am achiziționat aparatura care să le permită o serie de investigații (electrocardiograf, aparat de monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 de ore, holter de înregistrare a activității cardiace pe 24 de ore). Având în vedere că celor mai mulți dintre ei le este greu să meargă la Iași la diverse specialități, următorul proiect este să încerc să aduc medicii specialiști mai aproape de pacienți. Acest lucru este însă mai dificil de realizat datorită reticenței medicilor de a se deplasa la distanță pentru consultații.

„Autosuficiența este un pericol care ne pândește pe toți, indiferent de activitatea noastră și trebuie să fim mereu în gardă”

 - Cum se împletesc frumusețea și determinarea în munca pe care o desfășurați în slujba comunității?

- Îmi place foarte mult ceea ce fac și cred că acest lucru este un motor suficient de puternic care să îmi asigure determinarea pentru tot ce fac. Cred că autosuficiența este un pericol care ne pândește pe toți, indiferent de activitatea noastră și trebuie să fim mereu „în gardă”. Autosuficiența ne duce într-o zonă de confort în care ne vom simți bine, dar care ne frânează dezvoltarea și aici este pericolul. Trebuie să ne dorim mereu să ieșim din zona de confort, să fim determinați să dezvoltăm continuu aria noastră de activitate și de aici va veni și frumusețea muncii.

- Care sunt cele mai mari lecții pe care le-ați învățat despre ambiție și perseverență în călătoria dvs. profesională și personală?

- În primul rând am învățat (de fapt știam instinctual, doar am conștientizat) că nu există „nu pot”; există „nu vreau”, dar atâta timp cât lucrurile pe care mi le propun le-au făcut și alții, înseamnă că pot și eu. Am învățat că trebuie să-ți propui idealuri înalte, dar că nu trebuie să le faci „din prima”; s-ar putea să nu-ți iasă și eșecul ar fi demotivant. Deci să îți propui idealuri înalte, dar să le atingi cu pași mici, să fii perseverent și să bifezi succesiv reușitele mici pentru a ajunge la scopul final. Și am mai învățat că pentru mine limita e cerul, adică orice țintă atinsă trebuie să fie temelie pentru o nouă țintă.

„Femeile au un dar aparte de a fi empatice, de a înțelege suferința oamenilor și, datorită instinctului matern, au o mai mare dorință de a ajuta”

- Cum vă imaginați că arată viitorul proiectului medico-social la Vlădeni și care sunt planurile dvs. pentru a-l dezvolta în continuare?

- Idealist vorbind, îmi doresc pentru comunitatea locală un centru medical cu majoritatea specialităților ce se pot realiza în ambulator. Realist vorbind, aș începe cu doar câteva specialități, pentru patologiile cele mai frecvente și ulterior, cu pași mici, să aduc și celelalte specialități. Știu că nu va fi ușor, dar cred că ambiția și perseverența ar putea să mă ajute să realizez acest proiect.

- Ce sfaturi ați oferi altor femei care doresc să urmeze o carieră în medicină sau să inițieze proiecte sociale în comunitățile lor?

- Femeile au un dar aparte de a fi empatice, de a înțelege suferința oamenilor și, datorită instinctului matern, au o mai mare dorință de a ajuta. Și ce meserie ar putea fi mai potrivită pentru aceste calități decât medicina? Sigur, nimic nu e ușor în viață și cu siguranță medicina nu este o meserie ușoară; dar cred că nimic nu egalează „rezultatele” acestei meserii și anume fericirea și zâmbetul unui om pe care l-ai ajutat să se vindece sau măcar să fie mai bine. Pentru mulți, noțiunea de carieră înseamnă poziții, bani, realizări. Dar credeți-mă, cariera care are la bază binele celor din jur și ca și răsplată recunoștința oamenilor este cu mult mai trainică, iar satisfacția ei îți poate umple sufletul.

- Care sunt valorile dvs și ce loc ocupă dragostea și iubirea în viața dvs?

- Una din valorile mele ar fi binele, adică să fac bine atât cât pot; și dacă nu pot să fac bine, măcar să nu fac rău. O altă valoare pentru mine sunt oamenii. Fiecare om este unic în felul lui, cu bune cu rele, dar încerc să văd în fiecare om doar ce este bun și încerc să-i fac și pe ei să înțeleagă că sunt valoroși. Și da, dragostea și iubirea au un rol important în viața unui om; dacă nu-ți iubești aproapele nu te poți iubi nici pe tine.

„Una din valorile mele este binele”

- Cine este femeia Gabriela Turcu și cine este profesionistul? Ce pasiuni aveți? Ce faceți când nu sunteți medic și nici antreprenor?

- Femeia Gabriela Turcu este persoana fericită că este femeie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că, la un moment dat, în Univers, a aranjat astrele astfel încât eu să mă nasc femeie. Și port cu mândrie pe umeri „povara” de a fi femeie și prin tot ce fac încerc să atrag atenția celor din jur că sunt femeie. Profesionistul Gabriela Turcu este omul care încearcă mereu să se autodepășească și să dea ce e mai bun din el. Am o dorință continuă, de mic copil, de a învăța mereu ceva nou. Sunt pasionată de frumos, de eleganță, nu doar în sens fizic, ci frumos și eleganță în tot, lucruri, atitudini, abordări. Citesc mult și asta este o altă pasiune de-a mea, chiar dacă poate suna a clișeu. O altă latură a profesionistului Gabriela Turcu este partea didactică, predau de 17 ani și îmi place foarte mult să explic; nu sunt adepta „livrării” de informații, care este de fapt calea ușoară, prefer să „pierd” timp explicând și am o satisfacție deosebită când văd că au înțeles „procesul” din spatele informației și sunt convinsă că asta îi ajută să rețină mai ușor și logic acele informații. În „timpul liber” fac parte din corpul de evaluatori ai Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate și periodic, particip la evaluarea Unităților Sanitare cu Paturi din țară, activitate care, deși este foarte solicitantă, paradoxal, mie îmi face plăcere și mă relaxează – probabil pentru că mă scoate temporar din rutina zilnică. Și mai îmi place să gătesc. Când nu sunt nici medic nici antreprenor, sunt mamă și soție. Și pentru ei îmi place să gătesc, să fac mereu altceva și să le văd reacția atunci când le fac un preparat nou. Îmi ajut și îmi susțin necondiționat copiii (de fapt am o fiică și un ginere, dar sunt amândoi copiii mei) și încerc prin tot ce fac să fiu un exemplu pentru ei.

- Inner Wheel. Ce v-a atras la acest proiect?

- Dorința de a face bine. E multă lume suferindă, sunt mulți nedreptățiți de soartă și numai Dumnezeu a vrut ca eu să fiu „răsfățată” de soartă. Și cred că e de datoria mea să-i ajut pe cei mai puțin norocoși să-și găsească drumul în societate. Fac asta de mult timp, dar am susținut din exterior proiectele unor fundații. Inner Wheel mi-a oferit oportunitatea de a acționa „din interior” și de a fi parte a acestor proiecte sociale. Și echipa care s-a format aici mă face să cred că am tras lozul câștigător.

 A consemnat Maura ANGHEL

 

Caseta 1

„Femeile au un dar aparte de a fi empatice, de a înțelege suferința oamenilor și, datorită instinctului matern, au o mai mare dorință de a ajuta. Și ce meserie ar putea fi mai potrivită pentru aceste calități decât medicina? Sigur, nimic nu e ușor în viață și cu siguranță medicina nu este o meserie ușoară; dar cred că nimic nu egalează „rezultatele” acestei meserii și anume fericirea și zâmbetul unui om pe care l-ai ajutat să se vindece sau măcar să fie mai bine” - dr Gabriela Turcu

 

Caseta 2

„Pentru mulți, noțiunea de carieră înseamnă poziții, bani, realizări. Dar credeți-mă, cariera care are la bază binele celor din jur și ca și răsplată recunoștința oamenilor este cu mult mai trainică, iar satisfacția ei îți poate umple sufletul” - dr Gabriela Turcu