„Îmi plac oamenii, viața și arta”

  

Dialog cu managerul Spitalului Clinic CFR Iași, medicul primar pneumolog Elena Cristina Mitrofan

Aflat la început de drum ca manager al Spitalului CFR Iași, dr Elena Cristina Mitrofan are planuri mari și provocări pe măsură, pe care am încercat să le aflăm în cadrul unui dialog.

- Ați început un mandat cu multe provocări. Unitatea medicală va trece prin schimbări, urmând a avea alți administratori (Universitatea de Medicină și Farmacie și Primăria Iași – nr.r). Cum vedeți dvs evoluția? Cum vor afecta personalul noile decizii și ce beneficii vor avea bolnavii?

- Mi-aș dori să vă răspund simplu la aceste întrebări, că va fi bine. Este o provocare pentru mine, mai ales că eu sunt la primul mandat într-un spital public important, un spital mare, dar și o mândrie. Onoarea noii funcții mă obligă să duc corabia până la capăt spre destinația pe care o are și nu vreau să existe perturbări în trafic. Trebuie să lăsăm ca timpul să își spună cuvâtul, nu trebuie să ne lăsăm influențați din punct de vedere emoțional. Așteptăm decizia Comisiei Interministeriale care a fost delegată de către primul-ministru să își facă treaba în ceea ce privește transferul unitților spitalicești din proprietatea Ministerului Transporturilor către entități locale. Cât privește personalul, există o anumită stare de neliniște, este normal, suntem oameni, avem întrebări. Îngrijiorarea este firească, dar noi ne menținem stabilitatea. Nu există perturbări în spital în ceea ce privește activitatea.

- Detaliile oferite vin și ca asigurări pentru bolnavi că nu vor avea de suferit.

- Desigur, calitatea actului medical nu trebui să scadă astfel încât spitalul să rămână la un nivel medical înalt și să se poată conduce la fel de bine ca și până acum, să nu depindă financiar de alte structuri. Eu cred că dacă vom aborda situația în mod optimist și cu încredere astfel încât să prevenim anumite situații, lucrurile vor fi de bun augur pentru unitatea medicală.

- Ca manager, aveți planuri mari pentru spital. Cum le vedeți implementate?

- Am avut o moștenire bună pe care am primit-o de la foștii manageri, cu foarte multă aparatură bine pusă la punct, cu o structură solidă a clădirilor. Nu necesită reabilitări mari, există proiecte în derulare pentru reabilitarea termică pe care ne dorim să le ducem la bun sfârșit. Mai avem proiecte dedicate sălilor de operații și vrem să îmbunătățim baza materială, tehnologică cu tot felul de sisteme necesare desfășurării bune a activității medicale. În prim plan se află pacientul și nu vom uita niciodată acest lucru. Este centrul universului nostru.

- Dar ca medic pneumolog ce v-ați propus?

- Îmi doresc să cresc adresabilitatea în spital în special pe patologiile respiratorii, inclusiv pe cele infecțioase, poate mai puțin TBC, mai ales pentru patologiile non-infecțioase, cum ar fi fibrozele pulmonare, mai ales că avem un colectiv minunat cu care putem face staffuri interdisciplinare care pot manageria foarte bine astfel de cazuri. De asemenea, această susținere ar veni și pentru cei care suferă de cancer bronho-pulmonar, astm și bronșitele cronice, dar și multe alte boli care pot fi tratate cu succes în Spitalul Clinic CFR. Nu ne-am gândit doar la pneumologie, să știți. Avem în vedere să dezvoltăm mult mai multe specialități. Vrem să aducem cardiologi, endocrinologi, să dezvoltăm sectorul de dermatologie și să facem unul de dermato-cosmetologie, dar și un altul de dermato-pediatrie astfel încât să devenim un punct de referință. Spitalul Clinic CFR are o poziție strategică și dispune de toate condițiile din punct de vedere al locației, dispozitivelor medicale și personalului astfel încât putem deveni o unitate de elită.

„Cred că Dumnezeu m-a iubit”

- Aș schimba registrul în cel personal. Ca medic, v-ați simțit vreodată marginalizată din cauza statututului de femeie? S-a tot discutat despre acest aspect în ultima perioadă.

- Este o întrebare delicată pentru care nu mi-am pus foarte multe probleme până de curând. Într-adevăr, în ultima perioadă se discută tot mai des despre acest aspect. Probabil că una dintre cauze vine și din educația timpurie a femeilor care a dus la o acceptare a unor condiții. Nu ne-am pus prea multe întrebări existențiale, dar unele aspecte s-au lămurit după interacțiunea cu alte doamne doctor din țări unde într-adevăr există discriminare. Noi beneficiem totuși de o egalitate de șansă. Raportându-mă la ceea ce avem noi în România, cred că suntem privilegiate. Există unele mici derapaje, dar sunt izolate. Din punctul meu de vedere, nu ar trebuie să facem prea mult caz decât atunci când se depășesc anumite limite ale acceptării umane. Încercând să trecem cât mai senin prin viață și profesie, respectându-ne și nepermițând atacuri la libertatea noastră, putem trece și prin astfel de mici confruntări. Dacă te implici prea mult și te victimizezi apar alte neajunsuri – nu mai ești atentă, nu-ți mai faci treaba așa cum este bine și totul pică în derizoriu. Ideea este să avem mereu o conduită frumoasă, să fim foarte binepregătite, să ne raportăm la ceea ce fac specialiștii de top. Să avem curaj și încredere.

- Familie și carieră. Cum ați reușit să păstrați echilibrul?

- Nu poți fi avea rezultate profesionale bune dacă nu ai o viață personală echilibrată. Mi-am dorit foarte mult o familie și copii, sunt o norocoasă că le am pe amândouă. Cred că Dumnezeu m-a iubit, am avut și îndrumarea Lui în tot ceea ce am făcut. I-am simțit mereu sprijinul.

„Îmi este suficient să știu că am ajutat oamenii”

- Într-o lume a divergențelor, în care domnii par să domine, ce rol vă oferiți?

- Acela de mediator, încercând să ducem la bun sfârșit un conflict, intervenind cu farmecul și delicatețea noastră, să aducem puțin din energia noastră în tot ceea ce facem. Sigur că sunt situații când aceste daruri feminine nu se regăsesc, dar până la urmă logica și bunul-simț trebuie să domine.

- Exceptând meseria, care sunt marile bucurii ale vieții dvs? Ce vă face sufletul să cânte?

- Copiii, în primul rând. Nu există viață fără ei, fără familie, fără domnul meu care ne aduce un echilibru imens. Bărbații au și ei rolul lor important pentru că femeile nu pot exista singure. Suntem complementari unul altuia și asta aduce frumusețea vieții de familie, faptul că ne putem ajuta, consilia, sprijini.

- Vă place arta. Dacă ar fi să fiți portretizată pe o pânză, cum v-ar plăcea să arate finalul?

- În niciun caz în stil renascentist, în care să pozez. Sunt o ființă dinamică și m-aș vedea integrată pe o pânză suprarealistă, reprezentată mai mult de ceea ce realizez eu. Sau poate nu m-aș vedea într-un tablou, îmi este suficient să știu că am ajutat oamenii, că am avut contribuții la dezvoltarea unei anumite științe. Sunt un om căruia îi plac oamenii, viața, arta.

A consemnat Maura ANGHEL

Interviul complet poate fi urmărit aici -- www.ziarulevenimentul.ro/diverse/interviul-zilei